Medicina urgențelor majore și a dezastrelor: strategii, logistică, instrumente, triaj

Medicina pentru urgente majore si catastrofe (“medicina dezastrelor”) este aria medicala care analizeaza si cuprinde toate procedurile medicale si de prim ajutor care sunt implementate in cazul unei urgente majore sau catastrofe, adica toate acele situatii in care are loc un eveniment care pune în pericol sănătatea sau viața unui număr mare de persoane, cum ar fi în cazul exploziilor, accidentelor de tren, accidentelor de avion, cutremurelor

Medicina dezastrelor: în ce constă?

În virtutea acordurilor internaţionale privind Protecţia civilă, intervenții de urgență și alte domenii ale medicinei dezastrelor, se poate presupune că în țările occidentale termenii sunt echivalenti și, de asemenea, protocoalele sunt substanțial superpozabile.

Desigur, există diferențe teritoriale, dar acestea sunt adesea minime și nu merită o mare atenție: salvarea în maxi urgențe se desfășoară într-un mod destul de uniform, tot pentru o mai bună coordonare în cazurile de colaborare.

Medicina dezastrelor: diferența dintre o urgență majoră și o catastrofă este în funcționarea sau nu a sistemelor de salvare:

  • maxi-urgență: sisteme de salvare, cum ar fi spitale, instituții sanitare, ambulanţe, sunt intacte și funcționale. Ajutorul este garantat.
  • catastrofă (sau dezastru): sistemele de salvare sunt avariate și/sau nu pot funcționa deoarece, de exemplu, au fost distruse de dezastrul în sine. Catastrofa este mai gravă decât maxi-urgența, pentru că salvarea NU este garantată.

Medicina dezastrelor își propune să ofere răspunsul medical corect atunci când resursele sunt insuficiente în comparație cu nevoile evenimentului și se bazează pe integrarea diferitelor componente ale salvarii (medicale și logistice).

În medicina dezastrelor, două aspecte de bază trebuie întotdeauna luate în considerare:

  • integrarea între instituțiile de ajutorare, adică condiția pentru atingerea unei sinergii operaționale care vizează un scop comun;
  • conceptul de victimă extins în întregime, adică nu numai morți și răniți, ci toți cei care au fost afectați în afecțiunile și psihicul lor.

Regula de deteriorare dinamică (ecuația Bernini Carri)

Ca referință orientativă, se folosește ecuația lui Bernini Carri numită „Regula daunelor dinamice”, care spune:

„intensitatea unui fenomen (numit Daune) (Q) este direct proporțională cu intensitatea acestuia (n) și indirect proporțională cu resursele existente pentru a-l gestiona (f) pentru timpul în care se dezvoltă (t)”

Q = n/fxt

În această ecuație (n) reprezintă numărul de persoane implicate în catastrofă (răniți, decedați sau supraviețuitori care au nevoie de asistență) și (f) reprezintă numărul salvatorilor sau mijloacele folosite pentru salvare.

În această ecuație, poate fi considerat ulterior „Factorul de Reziliență (R)” al populației (Q = n/fxt / R), înțeles ca capacitatea unei anumite populații de a reacționa pozitiv și activ la reducerea Daunei; prin urmare, cu cât factorul de rezistență (R) este considerat mai mare, cu atât efectul Daunei este mai atenuat (acest lucru este deosebit de important pentru fazele care urmează unui eveniment catastrofal).

Instrumente în medicina de catastrofe (sau dezastre).

Medicina dezastrelor reprezintă de fapt ansamblul diferitelor tipuri de discipline care vizează atingerea unor obiective comune, adică limitarea sechelelor și pierderea de vieți omenești.

Mediul ostil în care se desfășoară operațiunile necesită o capacitate de adaptare tipică medicinei de teren; identificarea priorităților caracterizează medicina de urgență, managementul asistenței medicale a unui număr mare de victime trebuie să țină cont de medicina de masă, iar conceptul de victimă înțeles în ansamblu este specific medicinei globale.

Este necesar să se pornească de la o planificare preventivă aplicabilă în domeniul tipic medicinei doctrinare, menținând o ierarhie a sarcinilor și o esențialitate a tratamentelor caracteristice medicinei de război.

Aspectul particular al fiecărei discipline științifice este utilizarea instrumentelor operaționale.

Există trei care caracterizează medicina dezastrelor:

  • strategie: arta de a concepe planuri de urgență;
  • logistica: ansamblul de personal, mijloace si materiale care vizeaza realizarea planurilor;
  • tactica: aplicarea planurilor cu desfăşurarea lanţului de salvare.

Strategie

Strategia este arta de a concepe planuri de urgență și trei pietre de temelie reprezintă piatra de temelie a acesteia:

  • management de vârf: planurile de urgență trebuie întocmite de cei mai experți operatori, elaborând situații realiste posibile;
  • planuri de urgență: elaborarea planurilor de urgență are ca punct de plecare analiza riscurilor prezente în contextul teritorial; trebuie subliniat faptul că realizarea unui răspuns trebuie să se bazeze pe predicția evenimentelor în raport cu consecințele acestora;
  • pregătirea operatorului: pregătirea operatorului este o cerință esențială.

Logistică

Logistica este tot ceea ce va permite sistemului să supraviețuiască și să funcționeze; poate fi definită literalmente ca arta de a oferi și de a permite o desfășurare corectă și rațională a oamenilor, materialelor și mijloacelor în domeniu.

Anumite criterii de evaluare trebuie stabilite în prealabil:

  • tipul de eveniment: de exemplu, prăbușirea unei structuri rezidențiale într-un mediu urban va duce la un răspuns diferit față de o deraiere a căii ferate.
  • mediul de operare: conditiile de mediu influenteaza puternic raspunsul sistemului. Acțiunea care se desfășoară în locuri inaccesibile, prezența unor eventuale riscuri suplimentare, dificultățile asociate cu accesul victimelor, condițiile climatice și posibilitatea de a canaliza efectiv resursele către locul evenimentului, reprezintă aspecte obligatorii care trebuie avute în vedere în cadrul managementul interventiei.
  • durata operațiunilor: autonomia salvatorilor și/sau rotația acestora este o variabilă importantă în scopuri logistice.

Tactică

Tactica este aplicarea planurilor de salvare prin proceduri operaționale consecvente, care vizează crearea lanțului de salvare.

Această secvență este aplicabilă în orice caz, indiferent de tipul de catastrofă și ar trebui să fie considerată modelul de funcționare de bază la care să se facă referire.

Aspectele specifice ale lanțului de salvare trebuie să îndeplinească anumite cerințe:

  • Centralitatea unei singure instituții care primește alarma, scala evenimentul și oferă prompt un răspuns coordonat.
  • Medicalizarea se află în centrul medicinei dezastrelor; deși problemele întâlnite în situațiile de urgență obișnuite sunt amplificate, cea mai frecventă greșeală este gândul de a le aborda prin creșterea dezordonată a desfășurării forțelor în teren. Cea mai corectă abordare va fi în schimb stabilirea priorității evacuării către locurile definitive de îngrijire a victimelor. Medicalizarea se va desfășura la diferite niveluri, și în special în cadrul Postului Medical Avansat (PMA) și al Centrului Medical de Evacuare (CME), adică structurile de operare de urgență de nivel I și II interpuse între locul evenimentului („Șantier”, sau „ Crash”) și spitale; în ele victimele sunt transportate de pe șantier („Piccola Noria”), evaluate acolo (Triaj) și stabilizat, pentru a fi astfel puși în fața evacuării ulterioare în spitale („Grande Noria”).
  • Evacuarea este circuitul neîntrerupt al vehiculelor de urgență de la PMA până la locurile definitive de îngrijire. Evacuarea poate avea loc cu ajutorul mijloacelor folosite în viața de zi cu zi sau cu mijloace speciale.
  • Spitalizarea este ultima verigă a lanțului de alinare; spitalele vor trebui să pregătească planuri de urgență pentru un număr mare de victime (așa-numitele Planuri de Afluență Massive Injury, PMAF).

Fazele de timp prevăzute în tactică sunt:

  • Faza de alarmare: organismul responsabil cu receptarea alarmei de sanatate este Centrul de Operatii (CO). Este de datoria CO. întocmirea procedurilor operaționale cunoscute de toți cei care vor fi trimiși pe teren, dimensionarea evenimentului printr-o culegere de informații țintită, și modularea și coordonarea răspunsului (și al altor organisme/grupuri de salvare) pe baza nevoilor.
  • Zona de ajutor sanitar: zona de ajutor trebuie amenajată în apropierea zonei afectate, eventual ferită de „riscuri evolutive”. În primele etape ale evenimentului, stresul și confuzia pot atinge cote ridicate. Primul echipaj de salvare care intervine trebuie să fie pregătit corespunzător, deoarece acesta va avea sarcina de a confirma și transmite informațiile necesare pentru a oferi un răspuns adecvat evenimentului.

Aspecte și sarcini ale zonei de salvare:

  • Improvizație: prima fază observabilă pe zona afectată; se caracterizează prin tensiuni emoţionale şi răspunsuri psihice de diferite feluri. Soluția care poate fi propusă rămâne educația pentru sănătate care, prin informare, implicare și participare activă la exerciții și momente simulate de antrenament, trebuie să-și identifice prima țintă în populație.
  • Studiu preliminar: furnizează elementele pentru modularea unui răspuns adecvat la eveniment; se poate efectua si de sus cu avionul, sau cu primul vehicul terestru care soseste la fata locului. Este un ansamblu de operațiuni importante care trebuie efectuate de personal instruit, întrucât obiectivul nu este asistența imediată a victimelor, ci transmiterea unei descrieri a scenei către grupurile de coordonare a răspunsului operațional, și în special informații despre tipul de intervenție. accident, numărul presupus de victime și patologiile predominante. Recunoașterea are ca scop și evaluarea întinderii accidentului, consemnând limitele topografice ale acestuia, persistența zonelor cu risc și prezența pericolelor actuale sau latente („riscuri evolutive”), consecințele dezastrului asupra mediului cu evaluare relativă. de deteriorare a structurilor, identificarea zonelor de aterizare, evaluarea amplasamentului unde se instalează PMA și a zonelor de parcare pentru vehiculele care sosesc.
  • Sectorizare: înseamnă împărțirea în domenii funcționale de lucru în scopul raționalizării resurselor disponibile. Această fază, care trebuie desfășurată cu poliția și pompierii, presupune o abordare tehnică care este rareori deținută de echipele sanitare. Este necesară cunoașterea perimetrelor de securitate și repartizarea corectă a echipelor. Fiecare zonă trebuie împărțită la nivel local, pentru a canaliza în mod egal resursele de ajutorare și vor exista, respectiv, zone care sunt la rândul lor împărțite în „șantiere”.
  • Integrarea: este condiția care vizează executarea sarcinilor instituționale ale componentelor de salvare. Acest concept, absolut simplu la nivel teoretic, este uneori foarte greu de implementat chiar și în situații de urgență obișnuite. În absența unui limbaj comun și a procedurilor comune, echipele de sănătate, pompieri, organele de drept și personalul voluntar riscă să se trezească în condiții dificile, fiecare urmărindu-și propriul obiectiv, sau propria sa logică operațională.

Recuperarea și colectarea victimelor (căutare și salvare):

  • Salvarea, adică ansamblul operațiunilor care vizează mutarea victimei într-un loc sigur; poate fi efectuată de personalul tehnic.
  • Salvarea, în unele cazuri, recuperarea unei victime trebuie să fie precedată de executarea unor manevre rapide de salvare a vieții. Durata îndelungată a operațiunilor de recuperare, potențialul evolutiv al leziunilor și necesitatea unor manevre sângeroase pentru o eliberare complicată (de exemplu, amputarea membrelor blocate de foi de metal sau moloz) sunt situații care necesită frecvent intervenție medicală în punctul de a descoperi. victima.
  • Intervenție de primă linie, adică în „Șantierul de lucru”, unde se vor desfășura câteva acțiuni terapeutice esențiale, cu unicul scop de a face rănitul să supraviețuiască până la accesul la Postul Medical Avansat.
  • Intervenție la Postul Medical Avansat (PMA): toate victimele recuperate de pe șantiere vor fi transportate la această structură („micuța Noria”), și aici supuse unui nou Triaj. Postul Medical Avansat este o unitate sanitară de urgență în care victimele vor fi stabilizate și evacuate („granda Noria”) către locurile definitive de îngrijire (spitale), conform ordinelor de prioritate (coduri de severitate clinică) stabilite de triaj.
  • Transportul victimelor (Evacuare): evacuarea, adică transferul la unitățile spitalicești, este coordonată de Centrul de Operațiuni. Se desfășoară de obicei pe uscat (ambulanțele normale sau cele echipate pentru resuscitare) sau cu elicopterul. În unele cazuri, însă, nu trebuie exclusă utilizarea autobuzelor echipate anterior pentru transport protejat sau a vehiculelor speciale pentru dezastre majore. Circuitul neîntrerupt dintre Postul Medical Avansat și unitățile de spitalizare, așa cum s-a explicat deja mai sus, ia numele de Noria.

Post medical avansat (AMP)

AMP este definit în multe țări occidentale ca un dispozitiv funcțional de selecție și tratament medical al victimelor, situat la marginile exterioare ale zonei de siguranță sau într-o zonă centrală față de fața evenimentului care poate fi atât o structură. și o zonă funcțională în care se adună victimele, se concentrează resursele pentru tratamentul inițial, se efectuează triajul și se organizează evacuarea medicală a răniților către cele mai potrivite centre spitalicești.

Locul adecvat de instalare va fi decis de directorul (sau coordonatorul) serviciilor medicale de urgență (DSS) în consultare cu directorul tehnic al serviciilor de urgență (DTS).

Sunt de preferat structurile de zidărie preexistente, cum ar fi hangare, depozite, săli de sport, școli; sau, alternativ, formulare de așteptare gonflabile, trimise de centrul de operațiuni relevant.

Postul medical avansat trebuie să îndeplinească câteva cerințe:

  • plasarea într-o zonă sigură, departe de riscurile evolutive
  • locație ușoară în ceea ce privește căile de comunicație
  • semnalizare adecvată cu acces și ieșire separate

caracteristici optime de temperatură, luminozitate și aer condiționat.

În cadrul AMP lucrează medici și asistente, dar își pot găsi un loc și salvatorii nemedici care vor îndeplini funcții logistice.

TARGA, PLATE COLONIERE, VENTILATORI PULMONAR, SCAUNE DE EVACUARE: PRODUSE SPENCER ÎN STAND DUBL LA EXPO DE URGENȚĂ

Triajul în medicina dezastrelor (sau catastrofe)

Triajul este un proces decizional clinic, care vizează stabilirea unei scale prioritare a pacienților față de ceilalți; în context extraspital se va aplica în două etape:

  • direct pe scenariu (Santier), cu scopul de a stabili o prioritate de acces la Postul Medical avansat.
  • către AMP, în scopul stabilirii ordinului de evacuare către spitale sau structuri clinice alternative.

Reamintim cititorului că triajul spitalicesc este împărțit astfel:

  • cod roșu sau „urgență”: pacient care pune viața în pericol și care are acces imediat la intervenție medicală;
  • cod galben sau „urgență”: pacient urgent cu acces la tratament în 10-15 minute;
  • cod verde sau „urgență amânată” sau „urgență minoră”: pacient fără semne de pericol iminent pentru viață, cu acces în 120 de minute (2 ore);
  • cod alb sau „non-urgență”: pacient care își poate contacta medicul generalist.

Alte culori folosite în triaj sunt:

  • cod negru: indică decesul pacientului (pacientul nu poate fi resuscitat);
  • cod portocaliu: indică faptul că pacientul este contaminat;
  • cod albastru sau „urgență amânată”: este un pacient cu severitate intermediară între codul galben și codul verde, cu acces în 60 de minute (1 oră);
  • cod albastru: indică faptul că pacientul are funcții vitale compromise într-un mediu extraspital activat în general în absența medicului.

RADIO PENTRU SALVAVITORII DIN LUME? VIZITAȚI CABINA RADIO EMS LA EXPO DE URGENȚĂ

Comanda și coordonarea în medicina dezastrelor

Legislația în vigoare în majoritatea țărilor prevede că la locul evenimentului șeful Centrului de Operațiuni sau șeful DEA (Departamentul de Urgență și Acceptare), sau un Medic delegat de șeful medical al Numărului d efectuează rolul de Director de Asistență Medicală (DSS), care asigură legătura cu reprezentanți similari ai altor instituții responsabile cu gestionarea situațiilor de urgență.

Acesta își va asuma responsabilitatea pentru fiecare dispozitiv de intervenție medicală din zona de operațiuni, menținând o legătură constantă cu Centrul de Operațiuni.

Pe șantier este prevăzut un Post de Comandă Avanzat (PCA), în care își desfășoară activitatea Directorul Tehnic de Salvare și DSS. Cu referire la rolul american de comandant al incidentului, Asociația Italiană de Medicină a Dezastrelor a propus un nou nume pentru Directorul de Asistență Medicală, adică Managerul de Dezastre Medicale; identificându-l ca fiind persoana care, din punct de vedere al sănătății, este capabilă să coordoneze toate fazele succesive ale evenimentului. Din punct de vedere educațional, obiectivul educațional al cursurilor Medical Disaster Manager este crearea unui lanț de comandă în care figuri legate printr-o ierarhie funcțională vor funcționa independent, fiecare în propriul sector de competență.

Managementul Reliefului va fi încredințat unui super-coordonator, care va avea sarcina de a stabili un punct de comandă avansat, de a optimiza resursele disponibile, de a garanta comunicațiile și conexiunile de aprovizionare cu zonele funcționale de lucru și nu în ultimul rând, de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de siguranță. există pentru operatori.

CARDIOPROTECȚIE ȘI REANIMARE CARDIOPULMONARĂ? VIZITAȚI ACUM STABUL EMD112 LA EXPOSIȚIA DE URGENȚĂ PENTRU A AFLĂ MAI MULTE

Echipa de management al urgențelor

Filosofia propusă în sistemul MDM este cu siguranță inovatoare pentru că subminează figura de comandă care centralizează asupra sa sarcinile pe care rolul le implică.

Un management de acest tip este sortit să eșueze din cauza volumului enorm de muncă și a solicitărilor care vor ajunge în scurt timp.

Soluția propusă este de a încredința coordonarea unei echipe de experți desfășurați în zonele decizionale ale lanțului de salvare.

Fiecare lider este legat de coordonator printr-o ierarhie funcțională, adică își menține autonomie aproape absolută în aria sa de responsabilitate.

Identificarea rolului

Unul dintre aspectele cruciale ale coordonării este identificarea rolurilor în domeniu.

Asistența medicală întâmpină această problemă și în viața de zi cu zi a intervențiilor de urgență de rutină, dar este esențial să folosiți jachete colorate pentru a evidenția sarcinile coordonatorilor.

IMPORTANȚA ANTRENAMENTULUI DE SALVARE: VIZITAȚI CABINA DE SALVARE SQUICCIARINI ȘI AFLĂ CUM SĂ FIȚI PREGĂTIT PENTRU URGENȚE

Planurile de urgență ale spitalului

În cazul unui lanț medical limitat de dezastre, transportul se încheie la unul sau mai multe spitale din zonă, care vor trebui să pregătească planuri pentru un aflux în masă de răniți, conform reglementărilor actuale.

Discutarea problemelor legate de managementul urgențelor de maxi spital depășește conținutul acestui text, totuși dorim să precizăm că conceptul de lanț de comandă rămâne valabil și în mediul spitalicesc; în acest scop, Asociația Italiană de Medicină a Dezastrelor a dezvoltat figura Managerului de Dezastre al Spitalului (HDM) care, deși se deplasează într-un context operațional diferit, menține neschimbată filosofia propusă.

Spitalele reprezintă ultima verigă a Lanțului Salvare, care a început odată cu activarea alarmei la Centrul de Operațiuni.

După cum am menționat, deși există diferențe teritoriale, de fapt Europa și multe alte țări propun această schemă de intervenție a salvatorilor în situații de urgență majore.

Citiți de asemenea

Emergency Live Chiar mai mult... Live: Descărcați noua aplicație gratuită a ziarului dvs. pentru IOS și Android

Psihologia dezastrelor: semnificație, domenii, aplicații, formare

Zona roșie a camerei de urgență: ce este, pentru ce este, când este nevoie?

Camera de urgență, departamentul de urgență și acceptare, camera roșie: să clarificăm

Cod negru în camera de urgență: ce înseamnă acesta în diferite țări ale lumii?

Medicina de Urgenta: Obiective, Examene, Tehnici, Concepte Importante

Traumatism toracic: simptome, diagnostic și management al pacientului cu leziuni toracice severe

Mușcătură de câine, sfaturi de bază de prim ajutor pentru victimă

Sufocare, ce trebuie făcut în primul ajutor: câteva îndrumări pentru cetățean

Tăieturi și răni: când să suni o ambulanță sau să mergi la camera de urgență?

Noțiuni de prim ajutor: ce este un defibrilator și cum funcționează

Cum se efectuează triajul în departamentul de urgență? Metodele START și CESIRA

Ce ar trebui să fie într-o trusă de prim ajutor pediatrică

Poziția de recuperare în primul ajutor funcționează cu adevărat?

La ce să vă așteptați la camera de urgență (ER)

Tărgi de coș. Din ce în ce mai important, din ce în ce mai indispensabil

Nigeria, care sunt cele mai utilizate targe și de ce

Targa auto-încărcată Cinco Mas: Când Spencer decide să îmbunătățească perfecțiunea

Ambulanță în Asia: Care sunt cele mai utilizate targe în Pakistan?

Scaune de evacuare: atunci când intervenția nu prevede nicio marjă de eroare, puteți conta pe derapaj

Tărgătoare, ventilatoare pulmonare, scaune de evacuare: Produse Spencer în standul standului la expoziția de urgență

Targa: Care sunt cele mai utilizate tipuri în Bangladesh?

Poziționarea pacientului pe targă: diferențe între poziția Fowler, Semi-Fowler, High Fowler, Low Fowler

Călătorii și salvare, SUA: Urgent Care vs. Camera de urgență, care este diferența?

Blocarea targiilor în camera de urgență: ce înseamnă? Ce consecințe pentru operațiunile de ambulanță?

Cutremur: diferența dintre mărime și intensitate

Cutremurele: diferența dintre scara Richter și scara Mercalli

Diferența dintre cutremur, replici, foreshock și șoc principal

Urgențe majore și managementul panică: ce trebuie să faceți și ce să nu faceți în timpul și după un cutremur

Cutremur și pierderea controlului: psihologul explică riscurile psihologice ale unui cutremur

Coloana mobilă de protecție civilă în Italia: ce este și când este activată

Cutremurele și ruinele: cum funcționează un salvator USAR? – Scurt interviu lui Nicola Bortoli

Cutremurele și dezastrele naturale: la ce ne referim când vorbim despre „triunghiul vieții”?

Geantă pentru cutremur, kitul esențial de urgență în caz de dezastre: VIDEO

Kit de urgență în caz de catastrofe: cum să-l realizezi

Geanta pentru cutremur: ce să includeți în trusa de urgență Grab & Go

Cât de nepregătit ești pentru un cutremur?

Rucsacuri de urgență: Cum să oferiți o întreținere adecvată? Video și sfaturi

Ce se întâmplă în creier când are loc un cutremur? Sfatul psihologului pentru a face față fricii și a reacționa la traume

Cutremur și modul în care hotelurile din Iordania gestionează siguranța și securitatea

PTSD: Primii respondenți se găsesc în operele de artă ale lui Daniel

Pregătirea de urgență pentru animalele noastre de companie

Diferența dintre val și cutremur tremurător. Care dăunează mai mult?

Sursă

Medicina Online

S-ar putea sa-ti placa si