Cicatricile invizibile ale pandemiei din SUA
America încă se confruntă cu cicatricile pandemiei. Singurătatea, anxietatea și povara unei noi normalități
Pandemia de COVID-19 a lăsat o amprentă de neșters nu numai asupra sănătății noastre fizice, ci și asupra psihicului nostru. Restricțiile, izolarea și incertitudinea au declanșat o serie de reacții emoționale, de la frică la anxietate, de la singurătate la depresie. Numeroase studii științifice au documentat o creștere semnificativă a tulburărilor mintale în urma pandemiei, evidențiind impactul profund și de durată al acestei experiențe colective.
Între sentimentul de izolare și teama de noi conexiuni
Una dintre cele mai răspândite consecințe ale pandemiei a fost sentimentul de singurătate. Izolarea fizică impusă de izolare i-a lipsit pe oameni de interacțiunile sociale de zi cu zi, care sunt fundamentale pentru bunăstarea psihologică. Geograful sanitar Jessica Finlay a observat câți au dezvoltat un fel de „atrofie socială a mușchilor”, pierzând capacitatea de a forma relații noi și ocazionale. Această lipsă de conexiuni are un impact profund asupra calității vieții, crescând riscul de depresie și anxietate.
Pierderea contactului: consecințele izolării
Pierderea așa-numitelor „legături slabe” sau a interacțiunilor informale cu străini sau cunoscuți are un cost social semnificativ. Aceste legături, de fapt, joacă un rol cheie în crearea unui sentiment de comunitate și apartenență. Pandemia a erodat această țesătură socială, favorizând izolarea și individualismul. În plus, polarizarea politică și diviziunile sociale exacerbate de pandemie au făcut și mai dificilă restabilirea acestor conexiuni.
Partea întunecată a lucrului inteligent
Trecerea la munca de la distanță, accelerată de pandemie, a modificat și mai mult tiparele noastre de interacțiune socială. Deși lucrul de acasă oferă multe avantaje în ceea ce privește flexibilitatea, poate duce și la un sentiment de izolare și deconectare de la colegi. Studiile efectuate de Nick Bloom, economist la Universitatea Stanford, și Jim Harter, director științific pentru locul de muncă la firma de consultanță în management Gallup, evidențiază modul în care lipsa interacțiunilor față în față poate afecta negativ motivația, creativitatea și bunăstarea psihologică a lucrătorilor. -fiind.
Povara trecutului
Dificultatea de a „trece peste” pandemie este o experiență comună. Mulți oameni încă se simt copleșiți de evenimentele din ultimii ani și se luptă să-și recapete frâiele vieții. Alarma continuă cu privire la contagii, noile variante și incertitudinile privind viitorul alimentează un sentiment de precaritate și instabilitate. În plus, presiunea socială de a „reveni la normal” poate fi o sursă de stres și anxietate pentru cei care nu se simt încă pregătiți.
Vindecarea împreună
Abordarea cicatricilor invizibile ale pandemiei necesită o abordare multidimensională, potrivit psihologilor. Promovarea bunăstării psihologice, investirea în sănătate mintală, și crearea de spații comunitare sunt elemente cheie în stimularea recuperării. În plus, este important să recunoaștem validitatea experiențelor individuale și să permitem fiecărei persoane să-și proceseze durerea și temerile. Construirea unui viitor mai rezistent vine prin cultivarea relațiilor, promovarea empatiei și prețuirea conexiunii umane.