Intubație: riscuri, anestezie, resuscitare, dureri de gât

În medicină, „intubarea” se referă la o tehnică care permite introducerea unui tub în căile respiratorii – mai precis în trahee – prin corzile vocale ale pacientului, cu scopul principal de a permite unei persoane care nu poate respira independent să respire.

Cea mai comună metodă de intubare este intubarea „endotraheală”, care poate avea loc

  • orotraheal: tubul intră prin gura pacientului (metoda cea mai comună);
  • rinotraheal: tubul patrunde prin nasul pacientului (metoda mai putin obisnuita).

Intubația: când se utilizează?

Scopul principal al tuturor tipurilor de intubație este de a permite respirația unei persoane care, din diverse motive, nu poate respira independent, ceea ce pune viața pacientului în pericol.

Un alt obiectiv al intubării este protejarea căilor respiratorii de o posibilă inhalare a materialului gastric.

Intubația se efectuează în multe afecțiuni medicale, cum ar fi:

  • la pacienții în comă;
  • sub anestezie generală;
  • în bronhoscopie;
  • în procedurile operative endoscopice ale căilor respiratorii, cum ar fi terapia cu laser sau introducerea unui stent în bronhii;
  • în resuscitare la pacienții care necesită suport respirator (de exemplu, în cazuri de infecție severă cu Covid 19);
  • în medicina de urgență, în special în timpul resuscitării cardiopulmonare.

Alternative la intubare

Există câteva alternative la intubare, dar acestea sunt, fără îndoială, mai invazive și cu siguranță nu lipsite de riscuri, de exemplu

  • traheotomie: aceasta este o procedură chirurgicală utilizată de obicei la pacienții care necesită suport respirator pe termen lung; citeste mai mult: Traheotomie posibilitate de vorbire, durata, consecinte, cand se face
  • cricotirotomia: este o tehnică de urgență utilizată atunci când intubarea nu este posibilă și traheotomia este imposibilă.

Tipuri de tuburi utilizate în intubare

Există diferite tipuri de tuburi endotraheale pentru intubarea orală sau nazală; sunt flexibile sau semirigide, cu o forma specifica si deci relativ mai rigide.

Majoritatea tuburilor au în comun faptul că au o margine gonflabilă pentru a sigila căile respiratorii inferioare, ceea ce nu permite aerului să scape sau să fie aspirate secrețiile.

Intubația: de ce se face în timpul anesteziei?

Intubația se face de către medicul anestezist în timpul unei anestezii generale, deoarece – pentru a produce anestezie – pacientului i se administrează medicamente care îi inhibă respirația: pacientul nu este capabil să respire independent, iar tubul endotraheal, conectat la un respirator automat, permite subiectului. să respire corect în timpul intervenției chirurgicale.

In operatiile de scurta durata (pana la 15 minute) respiratia este sustinuta cu masca faciala, se foloseste tubul traheal daca operatia dureaza mai mult.

Voi simți durere?

Intubația se face întotdeauna după ce pacientul a fost adormit, astfel încât să nu simți nicio durere cauzată de aceasta.

După procedură, nu vă veți aminti nici de plasarea sondei, nici de îndepărtarea acestuia (adică extubarea) din căile respiratorii când procedura s-a încheiat. Este posibilă ușoară disconfort în gât, și destul de frecventă, după extubare.

Dureri de gât după intubare: este normal?

După cum tocmai am menționat, după ce un pacient a fost supus intubației, el sau ea poate prezenta unele simptome neplăcute, inclusiv:

  • durere de gât
  • senzație de corp străin în gât;
  • dificultate la înghițirea solidelor și lichidelor;
  • disconfort la emiterea de sunete;
  • răgușeală.

Aceste simptome, deși enervante, sunt destul de frecvente și nu sunt grave și tind să dispară rapid, de obicei în maximum două zile.

Dacă durerea persistă și este sincer insuportabilă, cereți sfatul medicului dumneavoastră.

Tehnici de intubare

Intubația traheală poate fi efectuată folosind diverse tehnici.

  • Tehnica tradițională: constă într-o laringoscopie directă în care se folosește un laringoscop pentru a vizualiza glota sub epiglotă. Se introduce apoi un tub cu vedere directă. Această tehnică se efectuează la pacienții care sunt în coma (inconștienți) sau sub anestezie generală sau când au primit anestezie locală sau specifică a structurilor căilor aeriene superioare (de exemplu, folosind un anestezic local precum lidocaina).
  • Inducerea secvenței rapide (RSI) (inducerea accidentului) este o variantă a procedurii standard la pacienții sub anestezie. Se efectuează atunci când este necesar un tratament imediat și definitiv al căilor respiratorii prin intubație și mai ales când există un risc crescut de inhalare a secrețiilor gastrice (aspirație) care ar duce aproape inevitabil la pneumonie ab ingestă. Pentru RSI, se administrează un sedativ pe termen scurt, cum ar fi etomidat, propofol, tiopentonă sau midazolam, urmat la scurt timp de un medicament paralizant depolarizant, cum ar fi succinilcolina sau rocuroniu.
  • Tehnica endoscopului: o alternativă la intubarea pacientului conștient (sau ușor sedat) sub anestezie locală este utilizarea unui endoscop flexibil sau similar (de exemplu, utilizarea unui video-laringoscop). Această tehnică este preferată atunci când se anticipează dificultăți, deoarece permite pacientului să respire spontan, asigurând astfel ventilația și oxigenarea chiar și în cazul unei intubații eșuate.

Intubația prezintă riscuri și complicații?

Intubația poate provoca deteriorarea dinților, mai ales în cazul dinților deteriorați anterior sau a unor relații anatomice dificile.

Pe lângă simptomele frecvente enervante ale gâtului văzute mai sus, în cazuri mai rare intubația poate provoca leziuni mai grave țesuturilor prin care trece, ducând chiar la hemoragie.

Intubația poate prezenta unele probleme neprevăzute, mai ales în cazurile de intubare dificilă neprevăzută, ceea ce este rar, dar posibil, unde caracteristicile anatomice ale pacientului fac mai problematică poziționarea corectă a tubului în căile respiratorii.

Din fericire, în aceste cazuri, medicul are la dispoziție instrumente care să-l ajute să limiteze pe cât posibil riscurile pentru pacient, precum videolaringoscoape și fibroscoape, care compensează dificultățile de intubare neprevăzute sau anticipate întâmpinate.

Mai schematic, riscurile timpurii și tardive sunt următoarele:

Riscuri timpurii

  • leziune dentară
  • durere în gât;
  • hemoragie;
  • edem al structurilor glotice;
  • pneumomediastin;
  • răgușeală;
  • dificultăți fonatorii;
  • perforație traheală;
  • stop cardiovascular din stimularea vagală.

Riscuri tardive

  • leziune traheală
  • decubit cordal;
  • structuri bucale decubit, faringe, hipofaringe;
  • pneumonie;
  • sinuzita.

Citiți și:

Emergency Live Chiar mai mult... Live: Descărcați noua aplicație gratuită a ziarului dvs. pentru IOS și Android

Marea Britanie / Camera de urgență, Intubație pediatrică: Procedura cu un copil în stare gravă

Intubația endotraheală la pacienții copii: dispozitive pentru căile respiratorii supraglotice

Lipsa sedativelor agravează pandemia în Brazilia: lipsesc medicamentele pentru tratamentul pacienților cu Covid-19

Sedare și analgezie: medicamente pentru a facilita intubația

Anxiolitice și sedative: rol, funcție și management prin intubare și ventilație mecanică

New England Journal of Medicine: Intubații de succes cu terapie nazală cu flux mare la nou-născuți

Sursa:

Medicina Online

S-ar putea sa-ti placa si