A medicina medievale : trà empirismu è fede

Una incursione in e pratiche è e credenze di a medicina in l'Europa medievale

Radici antichi è pratiche medievali

Medicina in l'Europa medievale rapprisentava una mistura di cunniscenze antiche, diverse influenze culturali è innovazioni pragmatiche. Mantene l'equilibriu di u quattru umori (bile gialla, phlegm, bile nera, è sangue), i medichi di l'epica si basanu in esami iniziali standardizati per valutà i pazienti, cunsiderendu elementi cum'è u clima di residenza, a dieta abituale è ancu l'oroscopi. A pratica medica era profondamente arradicata in u Tradizione ippocratica, chì hà enfatizatu l'impurtanza di a dieta, l'esercitu fisicu è i medicazione in a restaurazione di l'equilibriu umorale.

Guarigione Templaria è medicina populari

Parallela à e pratiche mediche basatu nantu tradizione greco-rumana, esistevanu pratichi curativi Templari è medicina populari. A medicina populari, influenzata da e pratiche pagane è folkloristiche, hà enfatizatu l'usu di rimedii d'erbe. Questu approccio empirico e pragmatico fucalizza più nantu à a cura di e malatie chè à a so capiscitura etiologica. L'arbe medicinali, cultivate in i giardini monastici, anu ghjucatu un rolu cruciale in a terapia medica à u mumentu. Figure cum'è Hildegard von Bingen, mentri educatu in a medicina greca classica, hà ancu incorporatu rimedii da a medicina populari in e so pratiche.

Educazione medica è chirurgia

U medicu scola di Montpellier, chì data di u 10u seculu, è a regulazione di a pratica medica da Ruggeru di Sicilia in u 1140, indicanu i tentativi di standardizazione è regulazione di a medicina. Les techniques chirurgicales de l'époque comprenaient les amputations, les cautérisations, l'ablation de la cataracte, l'extraction des dents et les trépanations. L'apothecaries, chì vindianu i medicini è i suminimi per l'artisti, diventenu centri di cunniscenza medica.

E malatie medievali è l'approcciu spirituale à a guariscenza

E malatie più temute di u Medievu includenu a pesta, a lebbra è u focu di Sant'Antoniu. A pesta di u 1346 hà devastatu l'Europa senza riguardu à a classe suciale. Leprosy, ancu s'ellu hè menu contagiosu chè si crede, malati isolati per via di e deformità chì hà causatu. U focu di Sant'Antone, causatu da l'ingerimentu di segale contaminatu, puderia purtà à l'estremità gangrenous. Queste malatie, inseme cù parechje altre menu drammatiche, delineanu un paisaghju di sfide mediche spessu indirizzate cù un approcciu spirituale, à fiancu à e pratiche mediche di u tempu.

A medicina in u Medievu riflette un intrecciu cumplessu di cunniscenze empiriche, spiritualità è i primi reguli prufessiunali. Malgradu i limitazioni è i superstizioni di u tempu, stu periodu hà stabilitu a basa per i futuri sviluppi in u campu di a medicina è a chirurgia.

Fonti Francescane

Pudete ancu piacevule