Meningita, cauze si simptome

Meningita este o boală inflamatorie a meningelor, membranele care căptușesc creierul și măduva spinării.

Infecția afectează membranele și lichidul (lichidul cefalorahidian) care curge între ele.

Boala afectează în principal copiii cu vârsta sub 5 ani, tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani și vârstnicii

Unele tulpini bacteriene care cauzează meningită sunt contagioase și se pot transmite de la o persoană la alta prin tuse, strănut, împărțirea periuțelor de dinți sau a tacâmurilor în timpul meselor.

Oamenii care trăiesc și dorm în medii comunale, cum ar fi studenții sau personalul militar din barăci, au un risc mai mare de a fi infectați.

Meningita se poate prezenta sub formă acută, dacă tabloul clinic este finalizat în câteva ore sau zile, sau cronică, cu simptome care durează săptămâni sau luni.

Cauzele meningitei

Boala este de obicei infecțioasă (meningită de origine bacteriană, virală sau fungică) dar poate fi cauzată și de agenți chimici și fizici, sau ca răspuns la neoplasme și boli autoimune.

Meningita virală, numită și meningită aseptică, este cea mai frecventă. Se rezolvă în aproximativ zece zile și, de obicei, nu are consecințe grave.

Meningita bacteriană este mai rară, dar poate avea consecințe fatale.

De obicei, infecția bacteriană are originea în altă parte a corpului, de unde bacteriile pot ajunge la meninge prin fluxul sanguin.

Bacteriile responsabile aparțin diferitelor specii:

  • Meningococ (Neisseria meningitidis). Transmiterea are loc pe cale respiratorie. În 10-20% din cazuri boala este rapidă și acută, cu o evoluție fulminantă care poate duce la deces în câteva ore, în ciuda tratamentului adecvat.
  • Pneumococ (Streptococcus pneumoniae). Ajunge la creier prin fluxul sanguin din alte părți ale corpului. Poate fi asociată cu o infecție a sistemului respirator sau auditiv.
  • Haemophilus influenzae (Haemophilus). Până în anii 1990 a fost un agent foarte comun al meningitei. Apoi, odată cu venirea vaccinului, cazurile provocate de această bacterie s-au redus foarte mult. Infecția cu Hib are originea în tractul respirator.
  • Listeria: extrem de rară, afectează în principal persoanele imunodeprimate.
  • Meningita micotică (care provine din ciuperci) apare în general la persoanele al căror sistem imunitar este deprimat din anumite motive, cum ar fi pacienții cu SIDA, pentru care încă poate pune viața în pericol.

În cele din urmă, meningita poate rezulta și din alergii, un anumit tip de cancer și boli inflamatorii.

Simptomele meningitei

Meningita bacteriană se poate prezenta inițial cu simptome foarte generale similare cu cele ale altor boli de răceală.

Simptomele se agravează de obicei în câteva zile.

Meningita bacteriană poate să apară brusc, însoțită de febră foarte mare, dureri de cap acute, vărsături, rigidizarea gât, somnolență, convulsii, intoleranță la lumină și lipsă de apetit.

La sugari, unele dintre aceste simptome nu sunt foarte evidente: pot exista plâns continuu, iritabilitate, somnolență și poftă scăzută de mâncare.

Uneori, umflarea capului este vizibilă.

Diagnosticul de meningită se face cu o analiză a conținutului de LCR și o cultură bacteriană.

Identificarea precoce a speciilor bacteriene care provoacă infecția este singura metodă de a acționa adecvat atât cu tratamentul, cât și cu prevenirea contagiunii la alte persoane.

Meningita: complicatii

Meningita este o boală cu potențial fatală, care progresează rapid; de la debutul simptomelor până la moarte poate dura câteva ore.

Mortalitatea variază clar în funcție de agentul infectant și, în general, forma virală este mai benignă, în timp ce forma bacteriană are o mortalitate semnificativ mai mare.

Pe lângă faptul că poate pune viața în pericol, boala poate avea complicații neurologice severe și permanente (pierderea auzului, a vederii, a capacității de a comunica și de a învăța; leziuni cerebrale; paralizie).

Complicațiile non-neurologice pot include afectarea rinichilor și a glandelor suprarenale.

Tratamentul meningitei

În ceea ce privește meningita bacteriană, cel mai potrivit tratament este terapia cu antibiotice, care poate fi mai eficientă dacă este identificată tulpina agentă a infecției.

 

În cazul meningitei de origine virală, nu există tratament cu antibiotice, dar simptomele se rezolvă de obicei de la sine în decurs de o săptămână cu tratamentul aplicat sindroamelor gripale.

Este foarte important să se supună profilaxiei toate persoanele care au fost în contact strâns cu persoana bolnavă.

Din anii 1990, vaccinarea împotriva Haemophilus Influenzae tip B (Hib), care la noi este una dintre vaccinările obligatorii pentru nou-născuți, a devenit obișnuită.

Pe piață sunt disponibile și vaccinuri împotriva multor tulpini de pneumococ și a unor tulpini de meningococ.

Citiți și:

Emergency Live Chiar mai mult... Live: Descărcați noua aplicație gratuită a ziarului dvs. pentru IOS și Android

Ce este vaccinul meningococic, cum funcționează și ce efecte secundare are?

Primul caz de meningită asociată cu SARS-CoV-2. Un raport de caz din Japonia

O italiancă a murit de meningită. Se întorcea de la Ziua Mondială a Tineretului din Cracovia

Meningita la copii: simptome, diagnostic și prevenire

Semne meningeale și iritație meningeală la copii și adulți

Semnul Kernig pozitiv și negativ: Semeiotica în meningită

Cum să recunoașteți simptomele meningitei la copii? Pediatrii explică

Sursa:

Pagine Mediche

S-ar putea sa-ti placa si