Agorafobia: simptome și tratament
Termenul agorafobie provine din cuvântul grecesc Agora care înseamnă pătrat; de fapt, cele mai vechi utilizări ale cuvântului în psihologie și psihiatrie au fost pentru oamenii cărora le era frică să meargă în locuri aglomerate.
În realitate, pacienții cu simptome de agorafobie se tem de situații în care este dificil să scape sau să primească ajutor.
În consecință, ei evită astfel de locuri pentru a controla anxietatea legată de prefigurarea unei noi crize de panică.
Ce este agorafobia: ce este?
Agorafobia este o tulburare de anxietate caracterizată prin frică și anxietate marcată declanșată de expunerea reală sau anticipată la o gamă largă de situații.
Anxietatea și/sau teama sunt generate ca urmare a faptului că ești singur în locuri sau situații din care ar fi dificil sau jenant să pleci.
Sau în care ajutorul poate să nu fie disponibil imediat.
Persoanele care suferă de agorafobie experimentează gânduri legate de faptul că li s-ar putea întâmpla ceva groaznic.
De exemplu, „nu pot scăpa/fug/să ies” și/sau „nu există nimeni care să mă ajute”.
Caracteristicile și manifestările agorafobiei
În majoritatea cazurilor, agorafobia este o problemă care apare secundară declanșării atacurilor de panică sau a unor crize minore de anxietate.
Se instalează atunci când subiectul agorafob începe să evite în mod sistematic toate locurile, situațiile și contextele în care ar putea exista obstacole pentru a fi ajutat.
Evitarea agorafobă și comportamentul protector
Printre situatiile cel mai frecvent evitate de cei care prezinta simptome de agorafobie se numara
- iesind singur sau stau singur acasa
- condus sau călătorind cu mașina
- frecventarea locurilor aglomerate precum piețele sau concertele
- luând autobuzul sau avionul
- fiind pe un pod sau într-un lift
Când aceste evitări încep să afecteze activitățile zilnice ale unei persoane și funcționarea asistenței sociale, atunci vorbim de agorafobie.
Uneori, problema este mai greu de detectat deoarece subiectul nu evită anumite situații de temut, ci devine incapabil să le facă față fără ajutorul unei persoane de încredere.
În acest sens, este posibil ca în loc de evitare, subiectul agorafob să folosească un comportament protector pentru a se pregăti să facă față unei anumite situații de temut.
Deși comportamentul de evitare și de protecție poate fi folositor subiectului pe termen scurt, pe termen lung ele nu permit abordarea problemei și sunt factori puternici de întreținere a tulburării.
Agorafobie și tulburare de panică
Agorafobia poate fi diagnosticată ca tulburare de panică cu agorafobie sau ca agorafobie fără antecedente de tulburare de panică.
În acest din urmă caz, crizele pe care pacientul le evită se caracterizează prin simptome de anxietate asemănătoare panică, dar fără toate trăsăturile atacului de panică propriu-zis.
Simptomele agorafobiei
Agorafobia este, pe scurt, caracterizată prin simptome precum:
- Anxietate legată de a fi în locuri în care ar fi dificil să pleci, să evadezi sau să cauți și să primești ajutor, în cazul în care apare un atac de panică sau o criză de anxietate.
- Situațiile de temut sunt evitate sau depășite fie cu mare dificultate, fie cu sprijinul unei persoane însoțitoare.
- Anxietatea și evitarea limitează funcționarea socio-ocupațională a subiectului și nu provin din alte tipuri de frică sau fobii. De exemplu, evitarea lifturilor pentru un claustrofob, evitarea situațiilor sociale pentru fobicul social, evitarea stimulilor care amintesc de un eveniment traumatic în tulburarea de stres post-traumatic.
- Pot exista și simptome precum creșterea ritmului cardiac, transpirația excesivă, creșterea ritmului respirator, senzația de amețeală, teama de a pierde controlul sau de a muri. Acest lucru se datorează faptului că cei care suferă de agorafobie experimentează frecvent simptomele fizice și psihologice tipice unui atac de panică.
- Se poate experimenta prezența chinuirii, adică gândirea și regândirea continuă a evenimentelor negative care ar putea apărea, cu scopul de a anticipa, preveni și pregăti pentru ele.
Tratamentul agorafobiei
Terapie cognitiv-comportamentală
Terapia cognitiv-comportamentală standard pentru tratamentul agorafobiei implică psihoeducație inițială și intervenții cognitive în plus față de intervențiile comportamentale bazate pe expunerea situațională.
În cadrul psihoterapiei cognitiv-comportamentale, tehnicile de expunere s-au dovedit utile în reducerea comportamentelor care alimentează anxietatea agorafobă.
Recent, au fost implementate strategii pentru a crește capacitatea subiecților de a fi în contact cu activarea anxioasă, fără a se teme de consecințele catastrofale ale acesteia. Prin stimularea acceptării și scăderea nevoii de control al simptomelor de anxietate.
În anumite cazuri, este oportun ca psihoterapeutul să lucreze într-o perspectivă multidisciplinară cu un psihiatru pentru a lua în considerare și ajutorul farmacologic în tratarea tulburării.
Terapia farmacologică
În general, însă, psihoterapia este esențială pentru tratamentul agorafobiei.
Psihofarmaceuticele, prin conținutul de simptome de anxietate și episoade de panică, pot fi de ajutor pe termen scurt, dar pe termen lung generează o puternică dependență psihologică.
Foarte des, în plus, simptomele agorafobiei reapar atunci când sunt întrerupte.
Citiți de asemenea
Agorafobia: ce este și care sunt simptomele?
Fobia socială și de excludere: ce este FOMO (Frica de a pierde afară)?
Trichotilomania, sau obiceiul compulsiv de a smulge părul și părul
Tulburări de control al impulsurilor: Kleptomania
Tulburări de control al impulsurilor: Ludopatie sau tulburare de joc
Tulburare explozivă intermitentă (IED): ce este și cum să o tratezi
Cunoașterea și tratarea a 9 tipuri comune de fobie
Ce trebuie să știți despre Ophidiophobia (Frica de șerpi)
Trichotilomania: simptome și tratament
Agorafobia: ce este și care sunt simptomele
Trichotilomania, sau obiceiul compulsiv de a smulge părul și părul
Dismorfofobia corporală: simptome și tratament ale tulburării de dismorfism corporal
Psihozomalizarea credințelor: sindromul de rădăcină
Pediatrie / ARFID: Selectivitate alimentară sau evitarea la copii
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC): o privire de ansamblu
Ticuri și înjurături? Este o boală și se numește Coprolalia
Tulburarea paranoidă de personalitate: cadru general
Tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă: psihoterapie, medicație
Ce este sindromul Lima? Ce îl deosebește de binecunoscutul sindrom Stockholm?
Recunoașterea semnelor cumpărăturilor compulsive: Să vorbim despre Oniomania
Ce este o tulburare psihotică?
Ce este TOC (tulburarea obsesiv-compulsivă)?
Medicamente antipsihotice: o prezentare generală, indicații de utilizare
Abuzul și maltratarea copiilor: cum să diagnosticați, cum să interveni
Copilul tău suferă de autism? Primele semne pentru a-l înțelege și cum să-l tratezi
Abuzul emoțional, iluminarea cu gaz: ce este și cum să-l oprești
Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă: cauze, simptome, diagnostic, terapie, medicamente
Disposofobie sau tulburare de acumulare compulsivă