Apendicita: cauze, simptome și tratament

Apendicita este o inflamație a apendicelui, un tub subțire care începe în cecum și este situat în cadranul inferior drept al abdomenului.

Apendicele face parte din sistemul imunitar și joacă o funcție de protecție importantă în primul an de viață, dar apoi devine un „organ țintă” pentru infecție.

Infecția apendiculară poate apărea sub formă acută sau cronică:

  • apendicita acută apare mai ales între 6 și 20 de ani, deși poate apărea la orice vârstă. Apare atunci când apendicele este umplut cu un corp străin care îl determină să se umfle (cum ar fi mucusul, fecalele sau paraziții) și provoacă multiplicarea virulentă a florei bacteriene intestinale.
  • apendicita cronică este inflamația cronică a apendicelui care apare cel mai adesea ca urmare a unei apendicite acute care nu a fost diagnosticată sau supusă unei intervenții chirurgicale. Se manifestă prin durere, poftă slabă, greață, iar la femei - din cauza conexiunilor limfatice extinse dintre organele genitale interne și apendice - este adesea asociată cu probleme ginecologice.

Cauzele apendicitei

În apendice se află flora bacteriană intestinală: bacteriile Escherichia coli, Streptococi și Stafilococi, care în mod normal sunt inofensive, în anumite condiții se pot înmulți anormal și pot provoca inflamații ale organului.

Condiția de declanșare este de obicei o ocluzie a lumenului apendicelui care face ca bacteriile să stagneze și să provoace infecție.

Ocluzia poate avea diverse cauze: mucus coagulat, pietre, paraziți, o poziție anormală a apendicelui cauzată de lungimea excesivă a acestuia.

Alte condiții de declanșare includ ingestia de alimente foarte grase sau bogate în coloranți și, în special, fumatul de tutun.

Semne și simptome ale apendicitei

Apendicita se manifestă, în cazuri tipice, cu dureri abdominale severe și bruște, însoțite de forturi.

Zona dureroasă variază, extinzându-se pe tot abdomenul sau de la buric în jos, localizându-se mai ales în partea dreaptă jos.

În cazuri mai rare, poate afecta coapsa.

Durerea se poate agrava cu mișcare, respirații profunde, palpare, tuse sau strănut.

Alte simptome sunt greața, vărsături, febră, constipație sau diaree.

Într-un procent echitabil de cazuri, simptomatologia poate fi neclară sau poate prezenta simptome și semne atipice, în special la vârsta adultă, uneori îngreunând diagnosticul.

Diagnosticul apendicitei

Diagnosticul apendicitei se face în principal pe baza examenului clinic, dar unele analize de sânge (valoarea de celule albe, viteza de sedimentare – VSH, proteină C-reactivă), ultrasonografie și, în cazuri selectate, scanare CT care poate ajuta la distingerea unei dureri de origine apendiculară de o durere care are alte cauze, sau evidențiază prezența abceselor sau a patologiei debutante. în alte organe.

Complicațiile apendicitei

Apendicele inflamat se poate rupe sau perfora, determinând contaminarea cavității abdominale cu material infectat și producerea ulterioară de puroi: vorbim în aceste cazuri de peritonită.

De asemenea, este posibilă evoluția către abces apendicular.

Terapia apendicitei

Terapia apendicitei constă în îndepărtarea chirurgicală a apendicelui (apendicectomie).

Tratamentul medical singur („răcirea” apendicitei cu antibiotice și pungă cu gheață) expune riscul de recidivă, într-o formă adesea și mai virulentă, și cronicizare.

Intervenția chirurgicală se efectuează sub anestezie generală și se poate face printr-o incizie de câțiva centimetri, sau laparoscopic, adică de obicei cu trei accese de aproximativ 1 cm fiecare.

În cazuri speciale, poate fi necesar să se facă incizii ceva mai mari

Tehnica laparoscopică este indicată mai ales la femei, mai ales atunci când există incertitudine cu privire la diagnosticul afecțiunilor zonei genitale și la pacienții obezi, la care incizia chirurgicală ar trebui să fie mai mare ca dimensiune.

În alte cazuri însă, laparoscopia își găsește indicație datorită avantajelor pe care le poate oferi, care sunt cu atât mai evidente cu cât gradul de inflamație al apendicelui este mai mare.

Acum este evident că rata infecțiilor rănilor, aderențelor postoperatorii și herniilor la incizie (laparocelul) este semnificativ mai mică.

Dacă cauza simptomelor, de altfel, a fost alta decât inflamația apendicelui, laparoscopia oferă avantajul diagnosticului și eventualului tratament prin aceleași incizii, făcând inutilă lărgirea oricărei incizii abdominale.

Cu toate acestea, nu există dovezi clare în literatura medicală privind avantajele semnificative față de incizia tradițională în ceea ce privește durerea postoperatorie, durata spitalizării și reluarea activităților fizice obișnuite.

Dacă apendicele s-a rupt, provocând peritonită, este necesară o intervenție chirurgicală de urgență, la capătul căreia se lasă în general un dren, introducând un tub mic în cavitatea abdominală pentru a permite eliminarea externă a puroiului; tubul de drenaj se scoate dupa cateva zile, cand nu mai exista pericol de infectie abdominala.

Citiți și:

Emergency Live Chiar mai mult... Live: Descărcați noua aplicație gratuită a ziarului dvs. pentru IOS și Android

Colica biliară: cum să o recunoști și să o tratezi

Ce îți cauzează durerea abdominală și cum să o tratezi

Apendicita acută în sindromul inflamator multisistem la copiii cu COVID-19: raport de caz din Africa de Sud

Apendicita: ce o cauzează și cum să o tratăm

Tulburări ale intestinului, ultrasunete ale anselor intestinale pentru diagnostic

Ulcer peptic, adesea cauzat de Helicobacter Pylori

Ulcer peptic: diferențele dintre ulcerul gastric și ulcerul duodenal

Rata de deces din chirurgia intestinală a Țării Galilor „mai mare decât se aștepta”

Sindromul intestinului iritabil (IBS): o afecțiune benignă de ținut sub control

Colita ulceroasă: Există un remediu?

Colita și sindromul intestinului iritabil: care este diferența și cum să le distingem?

Sindromul intestinului iritabil: simptomele cu care se poate manifesta

Boala inflamatorie cronică intestinală: simptome și tratament pentru boala Crohn și colita ulceroasă

Stresul poate cauza un ulcer peptic?

Care sunt diferențele dintre diverticulită și diverticuloză?

Sindromul intestinului iritabil (IBS): o afecțiune benignă de ținut sub control

Refluxul gastroesofagian: cauze, simptome, teste pentru diagnostic și tratament

Sursa:

Pagine Mediche

S-ar putea sa-ti placa si