Terapia de dezvoltare a vorbirii: ce este și când este necesară
Logopedia se ocupă cu toate activitățile orientate spre reeducarea copiilor cu tulburări de vorbire și limbaj
Logopedia (din cuvintele grecești λόγος, logos „vorbire” și παιδεία, paideia „educație”) se ocupă cu studiul, prevenirea, evaluarea și tratamentul:
- Tulburări de voce;
- Tulburări de vorbire;
- Tulburări de comunicare;
- Tulburări ale deglutiției și ale funcției orale;
- Tulburări cognitive asociate (legate, de exemplu, de memorie și de învățare).
Terapia logopedică se ocupă de tulburările de vorbire și comunicare, fie izolat, fie în cadrul unor tablouri clinice mai complexe, ca în cazul:
- Dizabilități intelectuale și boli neurologice congenitale și dobândite (cum ar fi sindroame genetice sau paralizie cerebrală infantilă);
- Surditate;
- Tulburarea spectrului autist.
Aceste tulburări pot afecta atât latura expresivă (producția de limbaj), cât și latura receptivă (înțelegerea limbajului) și, în cazurile severe, ambele zone.
Printre cele mai frecvente sunt:
- Tulburări ale funcției bucale (care afectează suptul, înghițirea și hrănirea chiar și la o vârstă fragedă);
- Întârzieri și tulburări de limbaj, (care afectează dificultăți de articulare, tulburări de organizare fonologică și gramaticală, tulburări de expresie (de producție) ale limbajului și/sau tulburări de recepție (comprehensiune) ale limbajului;
- bâlbâială;
- Tulburări ale vorbirii și ale vocii de cânt, (tipic profesioniștilor vocali, cum ar fi profesorii, agenții de vânzări și cântăreții);
- Dispraxii verbale și disartrie (situații foarte grave și adesea persistente în care copilul nu poate produce sunete, cuvinte și propoziții);
- Tulburări socio-comunicative și pragmatice (în care persoana nu reușește să ia în considerare contextul și situațiile în utilizarea socială a limbajului);
- Tulburări de comunicare scrisă, cum ar fi tulburări specifice de învățare (dislexie, disortografie, disgrafie și discalculie).
Cea mai bună practică clinică presupune o intervenție multidisciplinară, (în funcție de nevoile specifice fiecărui caz în parte) incluzând o echipă de profesioniști din domeniul medical și din reabilitare, în funcție de nevoile specifice fiecărui caz în parte, precum: logopedul, neuropsihiatru, otolaringolog. , și psiholog.
SĂNĂTATEA COPILULUI: AFLAȚI MAI MULTE DESPRE MEDICHILD VIZITIND STABUL ÎN EXPOZIȚIA DE URGENȚĂ
Aportul presupune mai multe etape:
- În primul rând, este necesar să se preia un istoric precis, adică o colecție a tuturor informațiilor care pot contribui la o încadrare corectă a abilităților și fragilităților lingvistice și de comunicare ale copilului (dacă există);
- Urmează o observare inițială a pacientului într-o situație de joacă;
- Dacă sunt detectați factori care indică o întârziere sau risc pentru dezvoltarea copilului, se propune investigarea ulterioară printr-o evaluare specifică a aspectelor lingvistice și comunicative.
Dacă este prezentă o tulburare, familiei i se propune un proiect de intervenție care ține cont de nevoile, preferințele și dificultățile copilului, precum și de potențialul acestuia.
În cadrul proiectului este descris apoi programul de tratament în care trebuie precizate obiectivele tratamentului (pe termen scurt, mediu și lung), intervalul de timp, operatorii implicați și contextele de performanță (casă, școală, ambulatoriu).
Logopedul este expertul profesionist în educarea și reeducarea tuturor bolilor care provoacă tulburări de voce, vorbire, limbaj oral și scris și abilități de comunicare socială.
Logopedul deține o diplomă universitară de calificare (diplomă de licență sau diplomă echivalentă), trebuie să fie înregistrat în Registrul profesional relevant și este obligat să respecte reglementările legale și etice ale acestuia.
Citiți de asemenea
Bâlbâială sau tulburare de dezvoltare tranzitorie
Simptomatologia bâlbâială: simptome externe și simptome interne-personale
Medicamente antipsihotice: o prezentare generală, indicații de utilizare
Tulburări bipolare și sindrom maniaco-depresiv: cauze, simptome, diagnostic, medicație, psihoterapie
Bâlbâiala primară și secundară: când este rezolvarea spontană și când este necesară intervenția?
Ce trebuie să știți despre tulburarea consumului de substanțe
Schizofrenia: riscuri, factori genetici, diagnostic și tratament
Forme de bâlbâială: o clasificare concisă
Tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă: psihoterapie, medicație
Depresia sezonieră se poate întâmpla primăvara: iată de ce și cum să faceți față
Abuzul și maltratarea copiilor: cum să diagnosticați, cum să interveni
Copilul tău suferă de autism? Primele semne pentru a-l înțelege și cum să-l tratezi
Abuzul emoțional, iluminarea cu gaz: ce este și cum să-l oprești
Ce este o tulburare psihotică?