Transplantul de organe: diagnosticul și îngrijirea pacienților în așteptare
Pacienții care doresc să aibă acces la transplant sunt supuși unui control standardizat de către specialiști, pentru o evaluare generală a organelor și sistemelor
Procesul listei de așteptare urmează o procedură comună tuturor centrelor de transplant.
Diagnosticul și tratamentul pacienților care așteaptă un transplant de organe sunt definite în funcție de gravitatea patologiei de care suferă.
Transplant de rinichi
Un transplant de rinichi nu capătă niciodată caracteristicile unei terapii salvatoare, cum este cazul transplanturilor de ficat, inimă și plămâni, ci este o alegere care vizează îmbunătățirea calității vieții.
Prin urmare, trebuie acordată o atenție deosebită evaluării factorilor de risc.
Contraindicațiile absolute ale transplantului sunt acum limitate la situațiile limită în care sunt prezente și alte patologii foarte grave.
Nici măcar vârsta nu reprezintă un factor de excludere imediată, deși sunt necesare investigații suplimentare pe măsură ce îmbătrânim.
Mai frecvent, contraindicațiile sunt legate nu atât de transplantul renal, înțeles ca act chirurgical, cât de terapia imunosupresoare.
Transplantul de ficat
Ciroza sub toate formele este principala cauză a insuficienței hepatice atât în Europa, cât și în Statele Unite.
Condițiile de includere pe o listă de așteptare se bazează pe evaluări medicale amănunțite care privesc în principal
- ireversibilitatea insuficienței hepatice;
- stadiul bolii;
- prezența bolilor intercurente;
- posibilitatea unui comportament la pacient care poate duce la o reapariție a bolii hepatice (alcoolism, dependență de droguri).
Atunci când pacientul potențial nu este încă un adult, boala hepatică poate duce la întârzierea creșterii.
Transplantul hepatic la copii este, prin urmare, indicat într-un stadiu mai precoce al bolii decât la adulți
Contraindicațiile sunt importante pentru selecția candidaților la transplant și reprezintă în principal riscul operator și postoperator inacceptabil.
Multe sunt contraindicații generale pentru orice intervenție chirurgicală majoră, cum ar fi boli pulmonare și cardiace severe.
Altele, cum ar fi infecțiile necontrolate sau tumorile intercurente, pot fi agravate de tratamentul imunosupresor.
Transplantul de inimă
Este indicat in orice insuficienta cardiaca care ajunge in stadiul terminal al evolutiei sale si pentru care nu exista alta alternativa terapeutica.
Cardiomiopatiile care duc cel mai frecvent la transplant sunt:
- Cardiomiopatii dilatate: aproape întotdeauna primare;
- Cardiomiopatii ischemice: la pacienții în vârstă,
- Cardiomiopatii de altă origine: acestea sunt mai rare (cardiomiopatie valvulară și cardiomiopatie tumorală congenitală).
Pentru includerea pe lista de așteptare, candidatul la transplant cardiac nu trebuie să aibă contraindicații absolute.
Unele afecțiuni care au fost universal recunoscute ca contraindicații absolute la începutul anilor 1980 sunt acum doar contraindicații relative sau chiar au fost abandonate ca criterii de selecție.
Contraindicații relative
- Varsta inaintata
- Hipertensiune pulmonară severă
- Disfuncție renală sau hepatică severă
- Infecție sistemică în fază activă
- Istoricul tulburărilor de comportament
- Diabetul zaharat insulino-dependent
Transplantul pulmonar
Pentru a evalua riscul și beneficiul unui transplant pulmonar, este necesar să se definească istoria naturală, stadiul, calitatea vieții și speranța de viață asociate cu patologia care duce la insuficiența respiratorie cronică în stadiu terminal.
Această patologie nu trebuie să fie prea avansată, pentru a nu împiedica succesul sau posibilitatea transplantului, iar în același timp severitatea ei trebuie să fie de așa natură încât să justifice riscurile transplantului.
Este important ca pacientul să înțeleagă importanța acestui proces de evaluare și să fie informat că, odată cu transplantul pulmonar, va avea o calitate mai bună a vieții și o speranță de viață mai lungă, dar poate avea efecte secundare și va trebui totuși să sufere. tratament si examene clinice postoperator.
Transplantul poate fi unic sau bilateral; este în general bilateral dacă este prezentă o componentă infecțioasă, astfel încât să se prevină propagarea la organul transplantat.
In cazul patologiilor care pot recidiva in organul transplantat (ex. neoplasme, hipertensiune pulmonara postembolica, fibroza pulmonara in urma bolii tesutului conjunctiv), indicatia transplantului trebuie evaluata cu atentie.
Citiți și:
Cum se efectuează un transplant de față? – VIDEO