Psihoza: simptome, cauze și tratament
Termenul de psihoză – introdus în 1845 cu sensul de „boală mintală” sau „nebunie” – denotă în prezent o alterare severă a echilibrului psihic al individului.
Se caracterizează prin tulburări de gândire, afectarea examinării realității (psihoticul nu acceptă realitatea din jurul său și creează una diferită în mintea lui) și dificultăți severe cu sentimentele față de alte persoane.
Principalele tulburări psihotice sunt:
Schizofrenia
Schizofrenia se referă la o boală psihotică în care persoana nu este capabilă să recunoască realul din ceea ce este doar imaginat.
Tulburare delirantă
Unul sau mai multe iluzii care durează cel puțin o lună.
De obicei nu apar halucinații vizuale sau auditive în tulburare, dar pot apărea și cele tactile sau olfactive dacă se referă la subiectul delirului.
Tulburare schizofreniformă
Are aceleași simptome ca și schizofrenia, cu excepția faptului că simptomele durează mai puțin de șase luni.
Tulburare schizoafectivă
Acest diagnostic se pune in cazurile in care pacientul prezinta consecutiv si simultan simptome de alterare a starii de spirit (ex. criza depresiva sau maniacal) si simptome de psihoza.
Tulburare psihotică scurtă
Tulburare psihotică care durează mai mult de o zi, dar dispare în decurs de 1 lună.
Tulburare psihotică comună
Se spune că tulburarea psihotică este „împărtășită” atunci când apare la o persoană care este afectată de o altă persoană care are o amăgire similară.
Psihoză, simptome psihotice
Tulburările psihotice au ca caracteristică predominantă simptome precum:
- iluzii
- halucinații
- schimbările de dispoziție
- limbaj și comportament dezorganizat sau catatonic.
Simptomele psihotice sunt atribuibile tulburărilor formei gândirii (alterări ale fluxului gândirii și incoerenței), tulburărilor conținutului gândirii (delir) și tulburărilor percepției senzoriale (halucinații auditive, vizuale, olfactive, tactile și kinestezice).
Funcțiile mentale devin confuze sau nu urmează o secvență logică. Psihoticul se exprimă în propoziții neclare sau fără sens și are dificultăți de concentrare, de urmărire a unei conversații sau de a-și aminti lucruri.
Cauzele psihozei
Psihozele încep în general în timpul adolescenței și la începutul vârstei adulte.
Cauzele nu au fost încă identificate clar, dar se presupune pe scară largă că sunt implicați factori biologici, genetici, psihologici și de mediu.
Este posibil ca modificările organice să creeze la unii oameni o „vulnerabilitate” de a dezvolta tulburări psihotice, care pot apărea apoi la lumină în anumite condiții de stres.
Tratamentul psihozei: cum se tratează?
Tratamentul psihozei are ca scop restabilirea unei bune functionari biochimice a sistemului nervos central.
În primul rând, tratamentul este farmacologic și psihologic și mai ales de reabilitare; acesta este un set de intervenții care alcătuiesc așa-numitul proiect de reabilitare terapeutică personalizată.
Acest set de intervenții se adresează pacientului, familiei și contextului de viață al pacientului și vizează nu doar controlul simptomelor, ci mai presus de toate atingerea capacității de a juca un rol social: serviciu, acasă, familie, timp liber etc.
Aceste intervenții sunt administrate atât de psihiatri și psihologi, cât și de educatori profesioniști sau tehnicieni de reabilitare, asistente și asistenți sociali.
În acest fel, ratele de îmbunătățire și de recuperare variază între 50 și 80%.
Diagnosticul și intervenția precoce sunt cruciale pentru a evita cronicizarea și un prognostic prost.
Citiți și:
ADHD sau autism? Cum să distingem simptomele la copii
Autism, tulburări din spectrul autismului: cauze, diagnostic și tratament
Tulburare explozivă intermitentă (IED): ce este și cum să o tratezi
Gestionarea tulburărilor mentale în Italia: Ce sunt ASO și OTS și cum acționează respondenții?
Cum funcționează terapia cognitiv-comportamentală: puncte cheie ale CBT
Psihoza nu este psihopatie: diferențe în simptome, diagnostic și tratament
Dezamăgirea printre primii respondenți: Cum să gestionăm simțul vinovăției?
Schizofrenia: ce este și care sunt simptomele