Simptomatologie și terapie pentru sindromul de tunel carpian
Sindromul de tunel carpian este o patologie caracterizată prin suferința de compresie a nervului median pe măsură ce trece prin canalul carpian.
Afecțiunea este prezentă în special la femele (cu un raport de 6 la 1 față de bărbați) și afectează cel mai adesea partea dominantă, în timp ce este bilaterală în mai mult de 1/3 din cazuri.
În timpul sarcinii capătă adesea un aspect deosebit, deoarece tinde să apară în jurul lunii a treia de sarcină și apoi să se retragă în jurul lunii a 6-a-7.
Adesea revine mai târziu sau în alte sarcini și necesită intervenție definitivă.
Ce cauzează sindromul de tunel carpian
În cele mai multe cazuri, sindromul este idiopatic, adică fără un anumit declanșator.
Apare de obicei atunci când structurile conținute în canalul carpian cresc în volum (de obicei din cauza proceselor inflamatorii sau imbibirii tisulare) sau când canalul carpian scade în volum (traume, fracturi, procese reumatice).
Simptomele și diagnosticul tunelului carpian
Sindromul este recunoscut a fi familiar și poate fi asociat cu boala Dupuytren.
Distingem o simptomatologie subiectivă și una obiectivă:
- Subiect: parestezii (furnicaturi), radiatii dureroase, tulburari vasomotorii.
- Obiectiv: hipotonotrofie, deficite de opoziție a degetului mare, distrofii cutanate, distrofii ale patului unghial (acestea din urmă sunt condiții la care nu ar trebui să ajungi niciodată, deoarece sunt greu de „revenit” la afecțiunile anterioare).
Diagnosticul, pe lângă clinică, presupune efectuarea unei electromiografii (EMG), adică un studiu al vitezei de conducere a nervului median.
Care este terapia
Terapia este chirurgicală.
Operația constă în secționarea ligamentului transvers al carpului, care din punct de vedere anatomic este „acoperișul” tunelului carpian.
Această operație, care asigură o rată de succes ridicată, poate fi efectuată folosind tehnica clasică sau endoscopic, adică cu ajutorul fibrei optice.
Nu există nicio diferență de rezultate între cele două tehnici.
De obicei chirurgul este, în funcție de experiența sa și de morfologia carpului, cel care preferă una sau alta tehnică.
În perioada postoperatorie, pacientul trebuie să respecte o perioadă de repaus de aproximativ 6-7 zile.
Mâna nu este imobilizată.
Citiți și:
Fractura încheieturii mâinii: cum să o recunoști și să o tratezi
Fibromialgia: importanța diagnosticului
Electromiografia (EMG), ce evaluează și când se face
Sindromul tunelului carpian: diagnostic și tratament
Entorsele și fracturile mâinii și încheieturii mâinii: cele mai frecvente cauze și ce trebuie făcut
Fractura încheieturii mâinii: gips sau intervenție chirurgicală?
Chisturi de la încheietura mâinii și de la mână: ce să știți și cum să le tratați