Adenoizi: ce sunt, simptome și tratament

Adenoidele sau numite și amigdalele faringiene sunt țesuturi limfoid, situate în spatele nazofaringelui, adică, în termeni mai puțin tehnici, în partea din spate a nasului.

Există și alte amigdale, amigdalele palatine, situate în cavitatea bucală la spatele și lateralele gurii.

În cele din urmă, în interiorul gurii noastre și mai posterior și mai jos există alte două amigdale, mai puțin cunoscute, prezente la rădăcina limbii care sunt numite amigdale linguale.

Acest țesut limfatic bogat constituie, în limbajul medical, „inelul lui Waldayer”.

Funcția principală a tuturor acestor organe este defensivă, deoarece protejează căile respiratorii de microorganismele atmosferice sau de orice insultă care poate pătrunde în organism prin aer și alimente.

Adenoizii se pot inflama atunci când căile respiratorii sunt afectate de infecții cauzate de viruși

Viruși precum rinovirusul și biofilmele bacteriene, cum ar fi Streptococcus beta-Hemolyticus de grup A, Streptococcus Pneumoniae, Mycoplasma și Chlamidia Pneumoniae Moroaxella Catharralis, Strepococcus Pyogenes și Haemophilus Influenzae.

Când se infectează acut sau recurent, pot crește în volum și pot hipertrofia.

O situație neplăcută care poate duce la apariția diferitelor patologii, cauzate tocmai de înfundarea spațiului respirator retronazal.

Consecința de a avea adenoide infectate sau inflamate este că acestea se umflă și îngreunează foarte mult respirația nazală și ventilația urechii medii.

Cele mai frecvente boli ale adenoidelor sunt:

  • Infecție – adenoide infectate cu bacterii, viruși sau ciuperci.
  • Hipertrofie – adenoide mărite permanent din cauza infecțiilor recurente sau a reacțiilor alergice.
  • Problemele legate întotdeauna de aceste organe pot fi, de asemenea, ereditare sau anatomice, iar uneori hipertrofia poate apărea deja la făt, în interiorul uterului.

Simptomele tipice ale adenoidelor mărite pot fi diverse, dintre care principalele sunt enumerate mai jos:

  • febră și rinoree cu scurgeri nazale seroase sau muco-purulente. Uneori, în cazurile de adenoidite infecțioase acute, se asociază și rinite, otite și sinuzite;
  • sforăitul mai mult sau mai puțin apneic este tipic bolilor căilor respiratorii superioare (rinite, faringite, sinuzite etc.), în cazul adenoidelor hipertrofice este permanent;
  • somnolență în timpul zilei, un simptom tipic al tulburărilor legate de somn. Nu este o coincidență faptul că adenoidele se numără printre cauzele sindromului de apnee obstructivă în somn (SAOS);
  • apnee în somn, pauze în ventilație în timpul somnului;
  • respirația cu gura deschisă, deoarece ventilația nazală este împiedicată fizic, persoana reacționează natural și spontan deschizând gura. Acesta este un semnal care poate trece neobservat la copii mici. Menținerea gurii deschise este adesea interpretată de părinți ca un „viciu”. Nimic mai departe de adevăr, deoarece niciun copil nu respiră cu gura deschisă dacă rezistența nazală nu este mare. De obicei la copiii mici, adenoidele hipertrofiază spontan în jurul vârstei de 10-12 ani, dar este esențial să înțelegem dacă în acești ani, atât de importanți pentru dezvoltarea psiho-fizică a copilului, ele sunt în stare să-și modifice dezvoltarea regulată. ;
  • dezvoltarea unui palat ogival (palat îngust datorită obiceiului de a respira pe gură), ceea ce obligă adesea să recurgă la aparate ortodontice pentru extinderea palatului;
  • vocea nazală, cauzată de comunicarea limitată între nas și faringe. Și acesta este un simptom tipic la copii care poate suna alarma adenoidelor inflamate și exacerbate.

Hipertrofia adenoidiană poate duce la anumite complicații:

  • otita recurentă de tip cataral, cauzată de ocluzia tubară (pot determina adesea perforarea timpanului, cu scurgere de lichid din ureche sau stagnarea flegmei în urechea medie) având ca rezultat pierderea persistentă a auzului;
  • febră recurentă, cauzată de infecții frecvente, mai ales în lunile de iarnă;
  • la copii, se manifestă și prin lipsă persistentă de apetit;
  • structura palatina alterata si malocluzia dentara, cauzata de alterarea respiratorie;
  • defecte de creștere în greutate și înălțime.

Ce trebuie făcut în cazul adenoidelor inflamate

În prezența oricăruia dintre simptomele enumerate mai sus, este necesar să contactați medicul generalist sau direct specialistul ORL.

Odată ce a fost pus un diagnostic de adenoidite, pot fi luate o serie de măsuri, cum ar fi

  • igiena nazală zilnică
  • curățați interiorul nasului cu soluție salină fiziologică pentru a fi instilat de mai multe ori pe zi. Acest lucru este util în special pentru copiii mici care nu își pot sufla nasul;
  • adopta o pozitie care sa faciliteze respiratia pe timp de noapte. Utilizarea unei perne sub saltea la înălțimea capului poate fi de ajutor;
  • utilizați umidificatoare de noapte în încăperi cu atmosferă uscată.
  • rămâi hidratat pentru a menține orice secreții nazale fluide și mai ușor de curățat;
  • practica aerosol cu ​​solutie salina fiziologica sau apa Sirmione in asteptarea tratamentului.

În cazul adenoidelor inflamate la copiii mici, este recomandabil să

  • facilitează mestecatul și înghițirea la hrănire, deoarece fără utilizarea nasului este imposibil să mesteci și să respiri în același timp. Acest lucru necesită alimente care nu ar trebui să rămână în gură mult timp. Specialistii recomanda inghitirea alimentelor usor de mestecat, precum piureuri de legume, bulion, supe catifelate, iar printre felurile principale, oua, branzeturi si carne moale si peste, la temperatura medie sau a camerei. Ajutarea florei bacteriene intestinale este de ajutor în susținerea sistemului imunitar, care este adesea afectat de terapia cu antibiotice.

Sunt recomandati si nutrienti precum aportul de vitamina C sau acid ascorbic continut in principal in fructele acide si legumele crude precum ardeii, lamaie, portocala, grapefruit, mandarina, patrunjel, kiwi, salata verde, mar, cicoare, varza si broccoli. De asemenea, vitamina D sau calciferol, care se găsește în principal în pește, ulei de pește și gălbenuș de ou. Magneziul conținut în principal în semințe oleaginoase, cacao, tărâțe, legume și fructe. Călcați în principal în carne, produse din pește și gălbenuș de ou.

  • observarea lor în timp ce dorm: acest lucru este necesar pentru a stabili severitatea tulburării (prezența apneei, durata etc.);
  • terapia medicamentoasă: variază în funcție de vârstă; copiii mici nu tolerează aceleași medicamente ca și adulții. În general, constă din medicamente antiinflamatoare și/sau antibiotice și/sau antihistaminice. Pentru infecțiile virale, remisiunea este de obicei spontană și are loc în aproximativ 48 de ore;
  • dacă terapia medicamentoasă nu produce efectele dorite, poate fi necesară o cultură microbiologică pentru a identifica un anumit medicament. Bacteriile cel mai des implicate sunt streptococii, moraxela și stafilococii.
  • chirurgie, a fi utilizat numai atunci când terapia medicamentoasă eșuează. La copii, unii medici recomandă intervenția chirurgicală înainte de vârsta școlară pentru a evita complicațiile în învățare și dezvoltarea limbajului;
  • repaus post-chirurgical, pentru a evita sângerarea și/sau infecția. Durează cel puțin 7-14 zile. Subiectul poate bea lichide aproape imediat și poate folosi medicamente pentru a limita durerea.

Îngrijire și tratament

După o examinare atentă de specialitate și constatarea prezenței adenoidelor inflamate, pot fi propuse o varietate de terapii medicale, variind de la terapii naturiste precum spălaturile nazale la aerosoliterapie (cu medicamente mucolitice și cortizonice), de la decongestionante nazale și antihistaminice până la utilizarea de medicamente antiflogistice.

Desigur, în cazurile cu inflamație acută a urechii medii, se folosesc medicamente antibiotice și cortosonice.

Cum să preveniți hipertrofia adenoidă

Prevenirea, ca în orice patologie, este foarte importantă chiar și în cazul adenoidelor pentru a nu ajunge la cote de infecție care să necesite utilizarea unor medicamente mai agresive și, în cazurile cele mai grave, recurgerea la intervenții chirurgicale.

Prin urmare, este esențial să acordați atenție simptomelor, în special la copiii mai mici.

Pentru prevenirea adenoiditei acute se prescriu, în general, medicamente imunostimulante (ex. lizate bacteriene), iar mai recent au fost introduse medicamente topice (ex. Resveratrol), care reduc încărcătura virală responsabilă de 50-80% din infecțiile căilor respiratorii prime.

Terapiile termale sunt, de asemenea, curative: apele sulfuroase și brom și iod-sărate sunt cele mai indicate.

Remediile naturale

Prevenirea sau în cazurile de inflamație ușoară se poate face și prin remedii naturiste precum ceaiurile din plante pe bază de:

  • musetelul (matricaria recutita L.), ofera alinare mucoaselor edematoase, datorita proprietatilor sale antiinflamatoare, sedative, bactericide si antifungice;
  • echinacea (Echinacea angustifolia) are proprietăți antivirale, imunostimulante, antibacteriene și antiinflamatorii. Poate fi luat sub formă de sirop sau tablete.
  • propolis, activitate antimicrobiană, antifungică, antivirală (și sub formă de tablete de suge).
  • spirea (spirea de luncă), prezintă efecte antiinflamatoare și calmante (extractul conține salicilați și antipiretici).
  • menta (Mentha piperita), are proprietati balsamice, decongestionante si anti-catarrale.
  • portocala amara (Citrus aurantium L. var. amara), care are proprietati dezinfectante, decongestionante si antiinflamatoare;
  • eucalipt (Eucalyptus globulus Labill), care conține molecule antiinflamatoare, expectorante și balsamice.
  • uleiuri esențiale balsamice difuzate în mediu în principal mentol și eucaliptol.

Tratamentul medicamentos pentru adenoidita virală

Dacă terapia prescrisă presupune administrarea de medicamente, în cazul adenoiditei virale administrarea de analgezice și antipiretice precum

  • salicilati: acid acetilsalicilic (ex. aspirina®), contraindicat sub 14 ani;
  • derivați ai acidului propionic: ibuprofen (de exemplu Moment®), naproxen (de exemplu, Xenar®), ketoprofen (de exemplu, Ketodol®), dexketoprofen (de exemplu, Enantyum®) și flurbiprofen (de exemplu, Benactiv throat®)
  • derivați ai acidului acetic: ketorolac (de exemplu Toradol®), diclofenac (de exemplu Dicloreum®) și indometacin (de exemplu Indoxen®)
  • sulfonilidice: nimesulid (ex. Aulin®);
  • derivaţi ai acidului enolic: piroxicam (de exemplu Brexin®), meloxicam (de exemplu Leutrol®), tenoxicam şi lornoxicam;
  • derivați ai acidului fenamic: acid mefenamic (ex. Lysalgo®) și acid flufenamic;
  • inhibitori selectivi ai COX-2: celecoxib (de exemplu Artilog®) și etoricoxib (de exemplu Algix®);
  • analgezice antipiretice;
  • paracetamol: de exemplu Actigrip®, Buscopan compositum®, Codamol®, Efferalgan®, Panadol®, Tachipirin®, Zerinol®.

Antibioticele pot fi utilizate pentru adenoidita bacteriană:

  • Amoxicilină și acid clavulanic: de exemplu Augmentin®, Clavulin®;
  • Cefalosporină: de exemplu Cefaclor®, Cefixoral®, Cefporex®.

Care sunt indicațiile terapiei chirurgicale?

Indicațiile clinice pentru adenoidectomie sunt:

  • adenoidita recurentă cu rinoree recurentă sau cronică (secreții de mucus-puroi din nas);
  • respirație nazală obstrucționată cu respirație orală forțată (gura deschisă) și sforăit noaptea, mai ales dacă este agravată de episoade de apnee;
  • tulburări de somn, cu treziri bruște, enurezis nocturn (enurezis) și somnolență diurnă;
  • otită recurentă cu ocluzie tubară și scăderea auzului (pierderea auzului conductiv) care persistă 6-12 luni;
  • tulburări de creștere și comportament ca urmare a oxigenării slabe a sângelui (hipoxie cronică a țesutului cerebro-cerebro) manifestate prin agitație psihomotorie, neliniște, neatenție, iritabilitate etc.; și
  • dificultăți de alimentație și anomalii de vorbire (voce nazală, întârziere a vorbirii, dislalie cu pronunția alterată a anumitor consoane);
  • anomalii de crestere dentara si palatina rezultand dismorfism facial.

Atenție, este foarte important de știut că un diagnostic tardiv poate duce la îngustarea și/sau închiderea trompelor, ducând la suferință cronică a urechii și leziuni ale auzului, care uneori pot fi permanente.

La copii, recuperarea nu se realizează întotdeauna în ciuda utilizării terapiei medicale.

În acest caz, specialistul va recomanda îndepărtarea chirurgicală a adenoidelor prin adenoidectomie.

Operația se efectuează sub anestezie generală.

În general, și chiar și în cele mai mici cazuri, șederea în spital este scurtă; este o operație de o noapte.

Hipertrofia adenoidiană este adesea vindecabilă cu terapie medicală

În cazurile mai avansate complicate cu otita medie seroasă cronică și otoree recurentă care sunt rezistente la terapia medicală, poate fi necesară o miringotomie cu inserarea unui tub de ventilație (neotub) introdus prin membrana timpanică pentru a restabili organul normal. funcţie.

Citiți de asemenea

Emergency Live Chiar mai mult... Live: Descărcați noua aplicație gratuită a ziarului dvs. pentru IOS și Android

Hipertrofia adenoamigdalelor: patologia care afectează adenoizii și amigdalele

Faringoamigdalita: simptome și diagnostic

Amigdalele: Când să fii operată?

Plăci în gât: Cum să le recunoașteți

Limfom: 10 sonerii de alarmă care nu trebuie subestimate

Limfomul non-Hodgkin: simptome, diagnostic și tratament al unui grup eterogen de tumori

Limfadenomegalie: Ce să faceți în cazul ganglionilor limfatici măriți

Dureri în gât: cum să diagnosticați gâtul streptococ?

Durere în gât: când este cauzată de streptococ?

Faringoamigdalita: simptome și diagnostic

Amigdalita: simptome, diagnostic și tratament

Apendicita: cauze, simptome și tratament

Colica biliară: cum să o recunoști și să o tratezi

Ce îți cauzează durerea abdominală și cum să o tratezi

Apendicita acută în sindromul inflamator multisistem la copiii cu COVID-19: raport de caz din Africa de Sud

Apendicita: ce o cauzează și cum să o tratăm

Tulburări ale intestinului, ultrasunete ale anselor intestinale pentru diagnostic

Ulcer peptic, adesea cauzat de Helicobacter Pylori

Ulcer peptic: diferențele dintre ulcerul gastric și ulcerul duodenal

Rata de deces din chirurgia intestinală a Țării Galilor „mai mare decât se aștepta”

Sindromul intestinului iritabil (IBS): o afecțiune benignă de ținut sub control

Colita ulceroasă: Există un remediu?

Colita și sindromul intestinului iritabil: care este diferența și cum să le distingem?

Sindromul intestinului iritabil: simptomele cu care se poate manifesta

Boala inflamatorie cronică intestinală: simptome și tratament pentru boala Crohn și colita ulceroasă

Stresul poate cauza un ulcer peptic?

Care sunt diferențele dintre diverticulită și diverticuloză?

Sindromul intestinului iritabil (IBS): o afecțiune benignă de ținut sub control

Refluxul gastroesofagian: cauze, simptome, teste pentru diagnostic și tratament

Apendicita: simptome și cauze

Sursă

Bianche Pagina

S-ar putea sa-ti placa si