Ce este colecistita? Simptome, diagnostic și tratament

Mai multe tulburări afectează sistemul biliar și interferează cu drenajul normal al bilei în duoden. Colecistita este inflamația acută sau cronică a vezicii biliare

Există două clasificări ale colecistitei:

  • Colecistita calculoasă. În colecistita calculoasă, un calcul în vezica biliară obstrucționează scurgerea bilei.
  • Colecistita acalculoasa. Colecistita acalculoasă descrie inflamația acută în absența obstrucției de către calculi biliari.

Colecistita calculoasă și acalculoasă au origini diferite

  • Obstrucţie. Colecistita calculoasă apare atunci când un calcul în vezica biliară obstrucționează fluxul de bilă.
  • Reactie chimica. Bila rămasă în vezica biliară inițiază o reacție chimică; apar autoliza si edemul.
  • Comprimare. Vasele de sânge din vezica biliară s-au comprimat, compromițându-i aportul vascular.

Colecistita reprezintă majoritatea pacienților care necesită o intervenție chirurgicală la vezica biliară

Deși nu toate aparițiile colecistitei sunt legate de colelitiază, mai mult de 90% dintre pacienții cu colecistită acută au calculi biliari.

Forma acută este cea mai frecventă în timpul vârstei mijlocii.

Forma cronică apare de obicei la pacienții vârstnici.

Cauzele colecistitei includ:

  • Piatra la rinichi. Colecistita este de obicei asociată cu calculi biliari impactați în ductul cistic.
  • Bacterii. Bacteriile joacă un rol minor în colecistită; totuși, infecția secundară a bilei apare în aproximativ 50% din cazuri.
  • Modificări ale fluidelor și electroliților. Se presupune că colecistita acalculoasă este cauzată de modificări ale fluidelor și electroliților.
  • Stază biliară. Staza biliară sau lipsa contracției vezicii biliare joacă, de asemenea, un rol în dezvoltarea colecistitei.

Colecistita provoacă o serie de semne și simptome:

  • Durere. Durerea în cadranul superior drept apare cu colecistită.
  • Leucocitoza. O creștere a leucocitelor apare din cauza încercării organismului de a îndepărta agenții patogeni.
  • Febră. Febra apare ca răspuns la infecția din interiorul corpului.
  • Vezica biliară palpabilă. Vezica biliară devine edematoasă pe măsură ce infecția progresează.
  • Septicemie. Infecția ajunge în sânge și organismul suferă sepsis.

Colecistita poate evolua spre complicații ale vezicii biliare, cum ar fi:

  • Empyema. Un empiem al vezicii urinare se dezvoltă dacă vezica biliară se umple cu lichid purulent.
  • Cangrenă. Gangrena se dezvoltă deoarece țesuturile nu primesc deloc suficient oxigen și hrană.
  • Colangita. Infecția progresează pe măsură ce ajunge la canalul biliar.

Studiile utilizate în diagnosticul colecistitei includ:

  • Ecografia biliară: evidențiază calculi, cu distensie a vezicii biliare și/sau a căilor biliare (frecvent procedura de diagnostic inițial).
  • Colecistografia orală (OCG): Metodă preferată de vizualizare a aspectului general și a funcției vezicii biliare, inclusiv prezența defecte de umplere, defecte structurale și/sau pietre în canale/arborele biliar. Se poate face IV (IVC) în caz de greață/vărsături previne administrarea orală, atunci când vezica biliară nu poate fi vizualizată în timpul OCG sau când simptomele persistă după colecistectomie. IVC poate fi, de asemenea, efectuată preoperator pentru a evalua structura și funcția canalelor, pentru a detecta pietrele rămase după litotripsie sau colecistectomie și/sau pentru a detecta complicațiile chirurgicale. Colorantul poate fi, de asemenea, injectat prin drenajul tubului T postoperator.
  • Colangiopancreatografia retrogradă endoscopică (ERCP): Vizualizează arborele biliar prin canularea căii biliare comune prin duoden.
  • Colangiografia transhepatică percutanată (PTC): Imagistica fluoroscopică face distincția între boala vezicii biliare și cancerul pancreasului (când este prezent icterul); susține diagnosticul de icter obstructiv și evidențiază calculi în canale.
  • Colecistografie (pentru colecistita cronică): evidențiază calculii în sistemul biliar. Notă: Contraindicat în colecistita acută deoarece pacientul este prea bolnav pentru a lua colorantul pe gură.
  • Scanare CT nonnucleară: poate evidenția chisturi ale vezicii biliare, dilatarea căilor biliare și poate face distincția între icterul obstructiv/nonobstructiv.
  • Scanarea hepatobiliară (HIDA, PIPIDA): se poate face pentru a confirma diagnosticul de colecistită, mai ales când studiile cu bariu sunt contraindicate. Scanarea poate fi combinată cu injecția de colecistokinină pentru a demonstra ejecția anormală a vezicii biliare.
  • Filme cu raze X abdominale (multipoziționale): calculi biliari radioopaci (calcificati) prezenți în 10%–15% din cazuri; calcificarea peretelui sau mărirea vezicii biliare.
  • Radiografie toracică: excludeți cauzele respiratorii ale durerii menționate.
  • CBC: leucocitoză moderată (acută).
  • Bilirubina serica si amilaza: crescute.
  • Enzime hepatice serice - AST; ALT; ALP; LDH: Ușoară elevație; fosfataza alcalina si 5-nucleotidaza sunt semnificativ crescute in obstructia biliara.
  • Nivelurile de protrombină: sunt reduse atunci când obstrucția fluxului bilei în intestin scade absorbția vitaminei K.
  • Ultrasonografia. Ecografia este testul imagistic inițial preferat pentru diagnosticul de colecistită acută; scintigrafia este alternativa preferată.
  • scanare CT. Scanarea CT este un test imagistic secundar care poate identifica tulburările extrabiliare și complicațiile acute ale colecistitei.
  • RMN. Imagistica prin rezonanță magnetică este, de asemenea, o posibilă alegere secundară pentru confirmarea diagnosticului de colecistită acută.
  • Colecistografia orală. Metoda preferată de vizualizare a aspectului general și a funcției vezicii biliare.
  • Colecistograma. Colecistografia evidențiază pietre în sistemul biliar.
  • Radiografia abdominală. Litiază biliară radioopacă sau calcificată prezentă în 10% până la 15% din cazuri.

Managementul poate implica controlul semnelor și simptomelor și a inflamației vezicii biliare

  • post. Este posibil ca pacientul să nu aibă voie să bea sau să mănânce la început pentru a elimina stresul de pe vezica biliară inflamată; Fluidele IV sunt prescrise pentru a furniza hrană temporară pentru celule.
  • Asistență medicală de susținere. Aceasta poate include restabilirea stabilității hemodinamice și acoperirea cu antibiotice pentru flora enterică gram-negativă.
  • Stimularea vezicii biliare. Stimularea zilnică a contracției vezicii biliare cu colecistochinină IV poate ajuta la prevenirea formării nămolului vezicii biliare la pacienții cărora li se administrează TPN.

Terapia farmacologică

Următoarele medicamente pot fi utile la pacienții cu colecistită:

  • Terapia cu antibiotice. Levofloxacină și Metronidazol pentru acoperirea antibiotică profilactică împotriva celor mai comune organisme.
  • Prometazina sau Proclorperazina pot controla greața și pot preveni tulburările de lichide și electroliți.
  • Oxicodona sau acetaminofenul pot controla semnele și simptomele inflamatorii și pot reduce durerea.

Management chirurgical

Deoarece colecistita reapare frecvent, majoritatea persoanelor cu afecțiune necesită în cele din urmă îndepărtarea vezicii biliare.

  • Colecistectomie. Colecistectomia se efectuează cel mai frecvent prin utilizarea laparoscopului și îndepărtarea vezicii biliare.
  • Colangiopancreatografia retrogradă endoscopică (CPRE). ERCP vizualizează arborele biliar prin canularea căii biliare comune prin duoden.

Managementul asistenței medicale

Managementul colecistitei include următoarele:

Evaluarea asistentei medicale

  • Sistemul tegumentar. Evaluați pielea și mucoasele.
  • Sistem circulator. Evaluați pulsurile periferice și umplerea capilară.
  • Sângerare. Evaluați sângerări neobișnuite: scurgeri de la locurile de injectare, epistaxis, sângerare a gingiilor, peteșii, echimoze, hematemeză sau melena.
  • Sistemul gastrointestinal. Evaluați distensia abdominală, eructațiile frecvente, paza și reticența de a se mișca.

Diagnostic medical

Pe baza datelor de evaluare, diagnosticul medical principal pentru pacient poate include:

  • Durere acută legată de procesul inflamator.
  • Risc de alimentație dezechilibrată legat de restricțiile alimentare și durerea autoimpuse.

Planificarea și obiectivele îngrijirii medicale

Obiectivele majore pentru pacient includ:

  • Ameliorează durerea și promovează odihna.
  • Menține echilibrul fluidelor și electroliților.
  • Preveniți complicațiile.
  • Furnizați informații despre procesul bolii, prognostic și nevoile de tratament.

Intervenții de nursing

Tratamentul colecistitei depinde de severitatea afecțiunii și de prezența sau absența complicațiilor.

  • Evaluarea durerii. Observați și documentați locația, severitatea (scara 0-10) și caracterul durerii.
  • Activitate. Promovați repausul la pat, permițând pacientului să-și asume o poziție de confort.
  • Deviere. Încurajează utilizarea tehnicilor de relaxare și oferă activități de diversiune.
  • Comunicare. Fă-ți timp pentru a asculta și pentru a menține un contact frecvent cu pacientul.
  • Calorii. Calculați aportul caloric pentru a identifica deficiențele sau nevoile nutriționale.
  • Planificarea alimentelor. Consultați pacientul despre gusturile și antipatiile, alimentele care provoacă suferință, și programele preferate de masă.
  • Promovați apetitul. Oferă o atmosferă plăcută la ora mesei și elimină stimulii nocivi.
  • Studii de laborator. Monitorizați studiile de laborator: BUN, prealbumină, albumină, proteine ​​totale, niveluri de transferină.

Evaluare

Rezultatele așteptate ale pacientului sunt:

  • Alinare de durere.
  • Homeostazia realizată.
  • Complicațiile prevenite/minimizate.
  • Procesul bolii, prognosticul și regimul terapeutic înțelese.

Ghid pentru externare și îngrijire la domiciliu

Accentul instrucțiunilor de externare pentru pacienții cu colecistită este educația.

  • Educaţie. Pacienții cu colecistită trebuie educați cu privire la cauzele bolii lor, complicațiile dacă nu sunt tratate și opțiunile medicale și chirurgicale.
  • Activitate. Deplasați și creșteți activitatea după cum este tolerat.
  • Cura de slabire. Consultați-vă cu dieteticianul sau cu suportul nutrițional pentru a stabili nevoile nutriționale individuale.

Citiți de asemenea

Emergency Live Chiar mai mult... Live: Descărcați noua aplicație gratuită a ziarului dvs. pentru IOS și Android

Colangita sclerozantă: simptome, diagnostic și tratament

Pericolele peștelui crud sau insuficient gătit: opistoriaza

Prima dată: operație de succes cu un endoscop de o singură utilizare la copilul imunodeprimat

Boala Crohn: ce este și cum să o tratezi

Rata de deces din chirurgia intestinală a Țării Galilor „mai mare decât se aștepta”

Sindromul intestinului iritabil (IBS): o afecțiune benignă de ținut sub control

Colita și sindromul intestinului iritabil: care este diferența și cum să le distingem?

Sindromul intestinului iritabil: simptomele cu care se poate manifesta

Boala inflamatorie cronică intestinală: simptome și tratament pentru boala Crohn și colita ulceroasă

Boala Crohn sau sindromul intestinului iritabil?

SUA: FDA aprobă Skyrizi pentru a trata boala Crohn

Boala Crohn: ce este, declanșatoare, simptome, tratament și dietă

Boli rare: Colangita sclerozantă primară

Ce este colangiografia?

Sursă

Laboratoarele de asistente medicale

S-ar putea sa-ti placa si