Diferența dintre cardioversia spontană, electrică și farmacologică
Cardioversia este o procedură specială care se realizează în domeniul medical atunci când un subiect are o aritmie, adică o alterare a ritmului cardiac normal (ritm sinusal), pentru a-l restabili în același timp evitând complicații periculoase care pot duce chiar la decesul pacientului.
Cardioversia poate fi
- spontan: când aritmia încetează spontan, în câteva ore de la debut;
- nespontan: când aritmia NU încetează spontan, caz în care personalul medical trebuie să intervină cât mai curând posibil pentru restabilirea ritmului sinusal.
Cardioversia poate fi efectuată în trei moduri
- mecanic: este un mecanic manual defibrilare tehnică, caracterizată prin administrarea unui pumn (pumn precordial) pe stern la nivelul inimii;
- farmacologic: medicamentele sunt administrate cu scopul de a restabili ritmul sinusal;
- electrice: se încearcă restabilirea ritmului normal prin furnizarea de impulsuri electrice, care sunt administrate printr-un defibrilator extern sau intern (ICD)
Cardioversie cu pumn precordial
Operatorul administrează pumnul precordial pe stern la nivelul inimii, retrăgând imediat mâna (fără lăsând-o sprijinită pe pieptul pacientului).
Energia mecanică transmisă de pumn ar trebui să se transforme în energie electrică suficientă pentru cardioversie.
Aceasta manevra trebuie efectuata in cazurile de stop cardiac in care nu este disponibil un defibrilator, adica in situatii extreme de urgenta.
În cazuri rare, a permis de fapt transformarea fibrilației ventriculare sau a tahicardiei ventriculare într-un ritm cardiac eficient, dar mai frecvent este ineficientă sau chiar poate provoca o conversie inversă, ducând în cele din urmă la asistolă, ceea ce agravează și mai mult situația.
CALITATE DAE? VIZITAȚI STABUL ZOLL LA EXPO DE URGENȚĂ
Cardioversia prin medicamente
Această procedură presupune o latență relativă a efectului, adică între administrarea medicamentului și dispariția aritmiei se scurge o anumită perioadă de timp.
Este deci rezervat aritmiilor care sunt bine tolerate, fie pentru ca aritmia in sine este benigna, fie pentru ca pacientul este in stare fizica buna.
Medicamentul, ales în funcție de mecanismul care întreține aritmia, poate fi administrat pe cale orală sau prin injecție intravenoasă, conform dozelor prestabilite.
Cardioversia electrică
În special în cazurile în care aritmia pune viața în pericol (de exemplu în fibrilația ventriculară, care apare în stop cardiac) deoarece produce un compromis hemodinamic grav, cardioversia electrică este preferată cardioversiei farmacologice, care este extrem de rapidă și eficientă în multe cazuri în întreruperea cardiacă. defecțiune, care, dacă este prelungită, ar duce la moartea pacientului.
Restabilirea ritmului sinusal normal se realizează prin aplicarea unui stimul electric, care are un efect practic imediat.
După cum am menționat mai devreme, impulsurile electrice sunt administrate în două moduri, prin
- defibrilator extern: se administreaza un singur soc electric foarte intens, care poate fi administrat din nou daca ritmul sinusal nu a fost restabilit. În acest caz vorbim de cardioversie cu șoc, genul cu care suntem obișnuiți să vedem în filme atunci când este o urgență medicală;
- defibrilator cardiac implantabil (ICD): acesta este un dispozitiv electric utilizat la pacienții cu risc mai mare de moarte subită cardiacă, cum ar fi cei care suferă cronic de aritmii sau pacienții Wolff-Parkinson-White. ICD-ul se implantează chirurgical subcutanat în regiunea pectorală, de preferință pe stânga, plasând electrozii în atrii și ventricule transvenos. Utilizarea sa se bazează pe generarea de mici impulsuri electrice repetitive capabile nu numai să efectueze o defibrilare eficientă în 95% din cazuri. , dar și de a asigura stimularea cardiacă fiziologică bicamerală și monitorizarea de la distanță a activității ritmice a inimii prin discriminarea între aritmiile supraventriculare și ventriculare.
Cardioversie cu șoc și anestezie
În practica obișnuită, șocul electric administrat cu un defibrilator extern poate fi aplicat în mod sincronizat cu activitatea ventriculară a pacientului, cum ar fi pentru fibrilația atrială persistentă: în acest caz, deoarece pacientul este conștient și șocul electric este extrem de inconfortabil, procedura se efectuează numai după anestezie generală.
În cazuri de urgență, în schimb, de exemplu în cazul fibrilației ventriculare (stop cardiac), pacientul este deja inconștient și descărcarea se administrează nesincron și fără nicio anestezie: în acest caz vorbim de defibrilare.
Citiți și:
Primul ajutor în caz de supradoză: chemarea unei ambulanțe, ce să faceți în așteptarea salvatorilor?
„D” pentru morți, „C” pentru Cardioversiune! - Defibrilarea și fibrilarea la pacienții copii
Inflamații ale inimii: care sunt cauzele pericarditei?
Știind că tromboza intervine asupra cheagului de sânge
Proceduri pacient: Ce este cardioversia electrică externă?
Creșterea forței de muncă a EMS, instruirea laicilor în utilizarea AED