Fotodermatoza: ce este?
Termenul „fotodermatoză” – cunoscut și ca „fotosensibilitate” sau „alergie la soare” – se referă la o reacție destul de anormală a pielii la expunerea la lumina soarelui
Ce este fotodermatoza
Riscurile expunerii excesive și neintenționate la razele soarelui sunt cunoscute de ani de zile, motiv pentru care – pentru a evita posibila apariție a unor formațiuni tumorale precum melanoamele – este întotdeauna recomandată expunerea moderată mediată prin filtrele de protecție UVA și UVB ridicate.
Aceste precauții, totuși, pot să nu fie suficiente pentru unii subiecți.
Subiecții la care se face referire sunt cei care suferă de fotodermatoză: o reactivitate excesivă a pielii la expunerea la razele ultraviolete (UVA și UVB), fie de origine naturală (soare), fie de origine artificială (lămpi de soare).
Un subiect fotosensibil, după o expunere minimă la acțiunea razelor solare – cu siguranță expunere insuficientă pentru a provoca daune la un subiect sănătos – experimentează o afecțiune profundă a pielii, care se va prezenta cu urticarie, eritem sau alergie solară.
Această simptomatologie indică o adevărată reacție fotoalergică sau fototoxică la soare.
Reacție fototoxică
Reacția fototoxică la razele ultraviolete apare la individul fotosensibil într-o perioadă de 24 de ore de la momentul expunerii, manifestându-se prin iritație evidentă sau arsuri solare exagerate în porțiunea de piele care a fost expusă la soare.
Acest lucru se întâmplă deoarece razele ultraviolete, la contactul cu pielea, reacţionează cu o substanţă fotosensibilizantă care este activată şi transformată în compuşi toxici, care vor irita porţiunea afectată a pielii.
Sistemul imunitar este neputincios împotriva acestei reacții.
Reacție fotoalergică
Reacția fotoalergică la razele ultraviolete apare la individul fotosensibil într-o perioadă mai lungă de timp, în general 24 până la 72 de ore de la momentul expunerii pielii la razele solare.
Spre deosebire de o reacție fototoxică, cu o reacție fotoalergică sistemul imunitar intervine printr-un răspuns imunologic mediat de celule.
Erupțiile de expunere – cu pete și vezicule roșii, pruriginoase, descuamate – tind, prin urmare, să apară mai întâi în zonele afectate de acțiunea razelor ultraviolete, iar apoi să se răspândească în zonele care nu au fost afectate de expunere.
Reacția fotoalergică apare – ca în aproape orice manifestare alergică – la indivizii sensibilizați anterior prin expunerea repetată la alergen în timp sau datorită unui medicament aplicat local care a fost apoi expus la acțiunea razelor solare.
Cauzele fotodermatozei
După etiologia lor, cauzele care duc la fotodermatoză pot fi clasificate în patru macrogrupe.
Cauze de origine idiopatică
În acest caz, cauzele reale ale fotodermatozei sunt necunoscute.
Expunerea la razele ultraviolete poate produce urticarie solară, erupții cutanate polimorfe, dermatită actinic cronică, prurigo actinic.
Cauze iatrogene
Când cauzele sunt iatrogenice, înseamnă că fotosensibilizarea este o consecință a aplicării locale sau administrării orale a unor medicamente fotosensibilizante, cum ar fi amiodarona, tetracicline, antifungice, retinoizi, diuretice.
Utilizarea anumitor produse cosmetice, chimicale, parfumuri, coloranți sau dezinfectanți poate provoca, de asemenea, fotosensibilitate.
Cauze metabolice
Se vorbeste de fotodermatoza metabolica cand este o consecinta a unui defect sau dezechilibru metabolic; acestea sunt cazurile bolnavilor de pelagra sau porfirie.
Cauze genetice
Pe de altă parte, vorbim de fotodermatoze genetice atunci când fotodermatoza este consecința sau manifestarea unei boli genetice preexistente, precum albinismul, sindromul Bloom sau sindromul Rothmund-Thomson.
Fotodermatoza: recunoasterea simptomelor
Fotodermatoza – în funcție de caracteristicile individului fotosensibil – se poate manifesta cu simptome diferite și de intensitate diferită, la fel cum este diferit gradul de expunere la acțiunea razelor ultraviolete necesar declanșării reacției alergice.
După cum sa explicat anterior, răspunsul inflamator al pielii poate fi fie fototoxic, fie alergic; în ambele cazuri zonele cele mai susceptibile la fotosensibilizare sunt fața, brațele și partea superioară a pieptului.
Aceste zone, atunci când sunt expuse la acțiunea razelor solare, pot prezenta înroșire, umflături, dureri, urticarie, eczeme, erupții cutanate cu mâncărime, vezicule la subiectul fotosensibil.
Pot apărea și zone hiperpigmentate.
Ca o consecință a acestei simptomatologie, pot apărea unele complicații sistemice – tipice expunerii excesive la soare – precum frisoane, dureri de cap, febră, greață, oboseală și amețeli.
Dacă subiectul are fotodermatoză cronică, pielea lui va tinde să se cicatrice după fiecare expunere și să se îngroașe.
Dacă fotodermatoza este de origine genetică, există o probabilitate crescută ca persoana respectivă să dezvolte tumori ale pielii.
Diagnosticul și tratarea fotodermatozei
Din momentul în care se experimentează reacții cutanate exagerate după expunerea chiar minimă la razele ultraviolete, ar fi necesar să se adreseze unui specialist dermatologie pentru a încerca să identifice cauza apariției fotosensibilității.
Medicul dermatolog, pentru a putea identifica în mod specific și fără echivoc tipul de reacție foto-indusă, va proceda inițial la efectuarea unui test obiectiv și la culegerea de informații complete pentru o anamneză precisă.
Pentru a defini în continuare tabloul clinic al pacientului, pot fi solicitate și unele analize de sânge și urină, utile pentru identificarea oricăror boli conexe sau pentru a exclude prezența unor cauze metabolice sau genetice.
Un test de alergie (foto-plasture sau foto-test) poate fi solicitat si de catre medicul dermatolog pentru a incerca sa identifice mai precis ce substante ar fi putut cauza sau agravat fotodermatoza pacientului.
Odată pus diagnosticul, medicul dermatolog va prescrie cea mai potrivită terapie pe care să o urmeze pacientul pentru a încerca să rezolve – sau măcar să reducă – fotosensibilitatea.
Unele tipuri de fotodermatoză pot fi tratate cu fototerapie: o parte a dermului este expusă la expunere controlată la lumină pentru a desensibiliza sau a încerca să controleze simptomele.
Alternativ sau concomitent, medicul dermatolog poate prescrie și terapie medicamentoasă, de obicei pe bază de antihistaminice pentru a reduce pruritul; steroizi pentru a reduce inflamația; glucocorticoizi pentru controlul erupțiilor cutanate; sau imunodepresive pentru suprimarea actiunii sistemului imunitar, mai ales la pacientii care sunt extrem de sensibili la soare.
În special acești subiecți deosebit de sensibili pot să nu fie potriviți pentru tratamentul cu fototerapie, ca alternativă la care se va administra hidroxiclorochină, talidomidă, beta-caroten sau nicotinamidă pentru a face pielea mai rezistentă la acțiunea dăunătoare a razelor ultraviolete.
Fotodermatoza: posibile complicatii
Majoritatea cazurilor de fotodermatoză sunt doar tranzitorii sau ușor de rezolvat.
Odată ce agentul cauzal al fotosensibilității este identificat, fotodermatoza tinde să regreseze și să se rezolve complet spontan.
Când fotodermatoza este indusă de cauze genetice sau metabolice, pot apărea anumite complicații care nu trebuie subestimate.
Pe piele pot apărea pete întunecate sau zone hiperpigmentate, chiar și după ce iritația a dispărut; pielea poate îmbătrâni prematur; poate apărea formarea de carcinom bazocelular al pielii, carcinom spinocelular sau melanom.
Din acest motiv, oricine este diagnosticat cu fotodermatoză cronică este sfătuit să ia anumite măsuri de precauție în orice moment al anului pentru a-și proteja pielea de acțiunea nocivă a razelor solare, precum planificarea activităților în aer liber doar în orele mai răcoroase ale zilei, aplicarea unui protecție solară cu spectru larg la intervale regulate și purtând întotdeauna îmbrăcăminte de protecție și ochelari de soare pentru a-și proteja pielea de acțiunea dăunătoare a razelor solare.
Citiți de asemenea
Dermatoza: definiție, simptome, cauze, diagnostic și tratament
Dermatita seboreică: definiție, cauze și tratament
Dermatita alergică: simptome, diagnostic, tratament
Dermatita: cauze, simptome, diagnostic, tratament și prevenire
Pielea, care sunt efectele stresului
Eczema: definiție, cum să o recunoști și ce tratament să favorizezi
Dermatita: diferitele tipuri și cum să le distingem
Dermatita de contact: Tratamentul pacientului
Dermatita de stres: cauze, simptome și remedii
Celulita infectioasa: ce este? Diagnostic și tratament
Dermatita de contact: cauze și simptome
Boli de piele: cum să tratăm psoriazisul?
Eczemă sau dermatită rece: iată ce trebuie făcut
Psoriazisul, o boală de piele fără vârstă
Psoriazisul: se înrăutățește iarna, dar nu doar frigul este de vină
Psoriazisul din copilărie: ce este, care sunt simptomele și cum să-l tratezi
Leziuni ale pielii: diferența dintre macula, papule, pustulă, veziculă, bulla, phlycten și wheal
Tratamente topice pentru psoriazis: opțiuni recomandate fără prescripție medicală și prescrise
Eczema: Cum să o recunoști și să o tratezi
Care sunt diferitele tipuri de psoriazis?
Fototerapie pentru tratamentul psoriazisului: ce este și când este nevoie
Boli de piele: cum să tratăm psoriazisul?
Carcinomul bazocelular, cum poate fi recunoscut?
Acariază, boala de piele cauzată de acarieni
Epiluminiscența: ce este și pentru ce este folosită
Tumori maligne ale pielii: carcinom bazocelular (BCC) sau bazaliom
Cloasma: cum alterează sarcina pigmentarea pielii
Ardeți cu apă clocotită: ce să faceți / să nu faceți în timpurile de prim ajutor și de vindecare
Boli autoimune: îngrijirea și tratamentul vitiligo