Coccigodinia: simptome, diagnostic și tratament

Coccigodinia este o durere intensă la nivelul coccisului și la capătul coloanei lombare. Durerea care iradiază în partea inferioară a spatelui și îngreunează uneori chiar și să se așeze sau să desfășoare activități banale, cum ar fi legarea pantofilor, ar putea fi din cauza unei inflamații a coccisului: coccigodinia

Ce este coccigodinia?

Coccigodynia sau coccidynia, din grecescul kòkkux = „coccis” și odùne = „durere”, nu se referă la o patologie anume, ci la o simptomatologie dureroasă care provine dintr-o stare inflamatorie la sfârșitul coloană vertebrală, regiunea osteo-ligamentară a coccisului, situată la nivelul regiunii anale și a pliului fesier.

Coccidinia afectează în principal o populație cu vârsta medie de 40 de ani, în 60-70% din cazuri femeie.

Motivele pot sta în proeminența mai mare a coccisului la femei în comparație cu bărbații, deci în susceptibilitatea lor mai mare la acest tip de stare inflamatorie.

În plus, un alt element care caracterizează prevalența feminină a coccigodiniei este asocierea frecventă a acesteia cu ciclul menstrual și, în unele cazuri, cu traume generate în timpul nașterii.

Simptomele coccigodiniei

Acest sindrom se manifestă, așa cum am menționat deja, cu durere în regiunea coccisului, care uneori, totuși, caracterizează și zonele învecinate, cum ar fi coloana lombară și fesele, și poate deveni mai acută:

  • în poziție șezând;
  • atunci când treceți de la o poziție așezată la una în picioare;
  • când se aplică presiune pe zona afectată.

Cauzele

Cauzele care stau la baza acestei manifestări dureroase pot fi rezumate după cum urmează:

  • traumatism direct: o lovitură sau o leziune a zonei coccisului poate fi cauza inflamației, cu următoarele diferențieri statistice:
  • traumatisme de la o cădere în aproximativ 25% din cazuri;
  • traumatisme ușoare, dar repetate, cum ar fi în sporturi precum ciclismul și canotajul, în aproximativ 12%;
  • traumatisme la naștere, în aproximativ 12%;
  • traumatisme din tratamentul chirurgical în aproximativ 5% (din acestea cel puțin 50% din intervenții chirurgicale efectuate în „poziția de litotomie”, adică cu pacientul culcat pe spate, cu genunchii depărtați).
  • cauza necunoscuta (idiopatica);
  • prostatita: deci ca urmare a unei inflamatii a prostatei.
  • tumoră: la baza coccigodiniei poate exista, mai rar, și un neoplasm, cum ar fi, de exemplu
  • cordom: o tumoare care se dezvoltă de obicei la baza gât sau coloana vertebrală;
  • tumoare cu celule gigantice sau osteoclastom: neoplasm osos caracterizat prin prezența celulelor gigantice și care apare în principal în oasele lungi precum femurul și tibia;
  • schwannom intradural: tumoră care afectează celulele Schwanna din nervii spinali;
  • chisturi perineurale (chisturi Tarlov): buzunare care conțin lichid cefalorahidian care provin de-a lungul coloanei vertebrale și în special în zona sacră;
  • lipom intraos: țesut gras care se formează în interiorul osului;
  • carcinom rectal: cancer de rect, partea a intestinului cea mai apropiată de anus;
  • hemangiom sacral: o proliferare a celulelor epiteliale ale vaselor de sânge în zona sacră;
  • metastaze pelvine, adesea din cancerul de prostată.

Diagnosticul de coccigodinie

Diagnosticul de coccigodinie este pur clinic, adică pacientul manifestând durere și/sau durere în pliul anal.

Confirmarea se face prin injectarea de anestezic local în zona coccisului: dacă durerea este legată de zona respectivă, subiectul va percepe o ușurare imediată.

Acest lucru este necesar pentru o istorie diferențiată de durere în alte zone din coloana inferioară și regiunea pelviană care poate simula coccigodinia.

Dacă testul anestezic este pozitiv, va urma radiografia dinamică sau RMN, care va arăta dacă coccisul este luxat atunci când pacientul este pe cale să se așeze.

Radiografia dinamică poate identifica cauza durerii la aproximativ 68% dintre pacienți, în timp ce scanarea osoasă și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) pot detecta sau exclude atât fracturile osoase, cât și bolile neoplazice.

Dacă se suspectează diagnosticul de coccidinie, se recomandă trimiterea către un chirurg cu experiență în chirurgia coloanei vertebrale, adică neurochirurg sau ortoped.

Căi de atac

Majoritatea pacienților prezintă o ameliorare sau chiar rezoluție completă a simptomelor în decurs de 3 luni de la diagnosticul de coccidinie, prin tratament conservator, care se bazează în esență pe

  • terapie medicamentoasă cu: antiinflamatoare nesteroidiene; analgezice ușoare; relaxante musculare (miorelaxante);
  • perna de cauciuc cu forma clasica de „gogosa”, folosita pentru a reduce presiunea asupra coccisului in pozitia sezut;
  • benzi lombare si scaune cu suport lombar, pentru a mentine lordoza necesara.

Cu toate acestea, pacienții care se confruntă cu o ameliorare cu tratamentul conservator în aproximativ 20% din cazuri pot prezenta o reapariție a simptomelor în primul an.

În aceste situații, alegerea poate fi repetarea tratamentului conservator sau implementarea unor strategii mai direcționate.

Terapia coccigodiniei pentru cazurile refractare

Pentru cele mai obstinate cazuri clinice rezistente la terapia conservatoare împotriva coccigodiniei, cele mai indicate căi sunt, prin urmare

  • Injecții locale: corticosteroizi și anestezice administrate local, care aduc o ameliorare în aproximativ 60% din cazuri.
  • Manipularea coccisului: prin mișcări specifice se îmbunătățește sau chiar se restabilește poziționarea corectă și netezimea articulației. În 85% din cazuri există o îmbunătățire a tabloului clinic dacă manipularea este efectuată în combinație cu injecții locale de cortizon și anestezic;
  • infiltrare locală cu oxigen-ozon (oxigen-ozonoterapia), care are efect antiinflamator.
  • kinetoterapie folosind tecarterapie și magnetoterapie, exerciții de întindere și aplicare de căldură pentru îmbunătățirea posturii;
  • coccigectomie: îndepărtarea chirurgicală a coccisului (în special a porțiunii sale mobile), care poate afecta până la 20% dintre pacienții care suferă de coccigodinie. Operatia chirurgicala determina o ameliorare clinica in 90% din cazuri, dar este evident cea mai extrema solutie, indicata pacientilor la care toate celelalte terapii au esuat cu disparitia simptomului.

Citiți și:

Emergency Live Chiar mai mult... Live: Descărcați noua aplicație gratuită a ziarului dvs. pentru IOS și Android

Durerea cronică și psihoterapie: modelul ACT este cel mai eficient

Lumbago: Ce este și cum să îl tratați

Dureri de spate: importanța reabilitării posturale

Stenoza cervicală: simptome, cauze, diagnostic și tratament

Terapia durerii pentru durerile de spate: cum funcționează

Sursa:

GSD

S-ar putea sa-ti placa si