Schizofrenia: ce este și cum să o tratezi

Schizofrenia este o boală psihiatrică care afectează oamenii în tinerețe, cu o prevalență și o incidență limitate, dar cu consecințe cronice majore pentru cei care suferă dacă nu este tratată corespunzător.

Este o tulburare psihică invalidantă care necesită tratament continuu.

Cum se manifestă schizofrenia: simptome

Schizofrenia îi duce pe cei care suferă la o pierdere a capacității lor de a funcționa zilnic, datorită principalelor elemente caracterizatoare și simptome, variate combinate de la subiect la subiect, care sunt

  • tulburări cognitive (deficiențe în funcții importante precum atenția, anumite componente ale memoriei, capacitatea de a planifica, programa și adapta util la „feedback” din mediu);
  • iluzii (credințe sau idei persistente care nu corespund realității și nu sunt „criticate” de către pacient, adică nu se pot distinge de inferențe reale)
  • dezorganizarea gândirii și a comportamentului;
  • halucinații (false percepții senzoriale, de obicei auditive, în absența unui stimul extern, așa-numitele „voci” care nu există dar sunt percepute ca fiind reale, dar și zgomote auzite de pacient în absența unui stimul)
  • apatie (lipsa de interes pentru orice);
  • anhedonie (pierderea plăcerii și a interesului pentru activități de obicei îmbucurătoare);
  • avoliția, care corespunde lipsei de motivație sau capacității de a finaliza activități comune în viața de zi cu zi.

Pierderea funcționării zilnice

Pierderea funcționării zilnice poate fi de așa natură încât această boală, deși rară, se numără printre primele 20 de boli umane care cauzează cei mai mulți „ani trăiți în dizabilități”, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.

Când vorbim despre pierderea funcționării zilnice, vorbim despre abilitățile obișnuite realizate zilnic în concordanță cu vârsta și contextul de viață al persoanei.

Prin urmare, putem observa o reducere sau pierdere a capacității de a studia sau de a munci și, în cazurile cele mai severe, de asemenea, o dificultate în a avea grijă de sine în acțiuni simple zilnice, cum ar fi îngrijirea propriei persoane, a casei și a avea ritmuri adecvate și intenționate. si stiluri de viata.

Tot în aceeași zonă, avem deteriorarea sau pierderea completă a relațiilor sociale, din cauza izolării progresive, a pierderii prieteniilor și a relațiilor în general.

Severitatea simptomelor schizofreniei

Severitatea simptomelor este variabilă și depinde mult de oportunitatea tratamentului, care trebuie să se integreze

  • terapie medicamentoasă pentru a îmbunătăți și a preveni apariția așa-numitelor simptome „pozitive”, care sunt mai evidente, cum ar fi iluzii, halucinații, dezorganizare;
  • terapie de reabilitare pentru a acționa asupra restabilirii funcționării zilnice prin programe comportamentale prin îmbunătățirea funcțiilor neuro-cognitive (cum ar fi memoria pe termen scurt, atenția, abilitățile de planificare și abstracție) și funcțiile socio-cognitive (adică capacitatea de a fi pe deplin competenți în complexitatea umană). interacțiune socială).

Aceste funcții sunt deteriorate de boală într-un mod mai subtil, mai ales în primii ani de la debut, și sunt corelate cu o pierdere a funcționării zilnice într-un mod mai semnificativ, dar și cu un răspuns redus la programele de reabilitare comportamentală, motiv pentru care acestea trebuie abordate în proiectarea intervenţiei.

Cauzele schizofreniei

Experții sunt de acord asupra complexității cauzelor.

Interacțiunea mai multor factori combinați în moduri diferite și cu ponderi relative diferite influențează riscul la nivel individual: aceștia includ geneticii și factorii de risc biologici și de mediu care au un efect „epigenetic”, cum ar fi anumite probleme perinatale sau consumul ulterior de substanțe în timpul adolescenței. (în special canabis), precum și prezența unor evenimente și situații de viață stresante, cum ar fi migrația, apartenența la un grup social minoritar, urbanizarea și altele.

Acești din urmă factori sunt numiți „epigenetici” deoarece modulează expresia riscului genetic și, împreună cu acesta, determină disfuncțiile care stau la baza fenomenelor psihopatologice și a deteriorării cognitive.

Este important de precizat că familiaritatea pentru tulburare explică doar o pondere relativă a riscului și multe cazuri sunt definite ca „sporadice”, adică fără niciun membru afectat din familia de origine, cazuri în care componentele epigenetice acționează asupra configurațiilor de risc genetic care sunt probabil larg răspândit în populaţia generală.

Când să consultați un specialist?

Niciunul dintre simptomele de mai sus nu este diagnosticul acestei boli în sine, dar prezența simultană a mai multor dintre ele în tinerețe (de obicei adolescență târzie) pe o perioadă suficient de lungă sugerează o posibilitate și, prin urmare, necesitatea unei investigații de specialitate pentru intervenția timpurie, care este cheia pentru ameliorarea prognosticului.

Tratament

Managementul bolii s-a îmbunătățit considerabil în ultimii ani și, în consecință, la fel și calitatea vieții pacientului.

Astăzi, este posibil să se trateze farmacologic stările psihopatologice acute ale bolii și care uneori necesită spitalizare, reducând în același timp tendința spre cronicizare și agravarea celor mai frapante simptome ale stărilor acute, „simptomele pozitive”, cu condiția să se asigure o terapie constantă.

Terapia medicamentoasă

Terapia medicamentoasă singură nu este de obicei suficientă pentru a obține rezultate funcționale optime.

Intervenția precoce și integrată este esențială pentru a încetini evoluția bolii și pentru a limita simptomele.

Astăzi, se pot atinge niveluri ridicate de „recuperare” și se estimează un rezultat bun în 40% din cazuri, spre deosebire de trecut.

Cu condiția ca tratamente integrate și personalizate simultan să fie efectuate într-un stadiu incipient.

Tratamentele farmacologice sunt necesare și astăzi putem conta pe numeroase molecule care, de asemenea, îmbunătățesc semnificativ simptomatologia și stabilizează situația, în special cea a „simptomelor pozitive”, întrucât sunt definite iluziile, halucinațiile, dezorganizarea gândirii și comportamentului.

Intervenții individualizate de reabilitare

Nici cele mai bune tratamente farmacologice nu sunt însă capabile să modifice într-un mod relevant clinic așa-numitele simptome „negative” (adică apatie, anhedonie, avoliție, retragere socială), nici decăderea funcțiilor cognitive, ambele dimensiuni psihopatologice puternic corelate. cu defecțiuni zilnice.

Din acest motiv, terapia medicamentoasă trebuie suplimentată cu intervenții personalizate de reabilitare „de ultimă generație”, care nu numai că acționează „în aval” asupra comportamentului, pur și simplu remodelându-l într-un mod care este util în viața de zi cu zi, ci merg și la muncă la baza de disfuncție, îmbunătățirea performanței cognitive necesare bunei funcționări în lume.

Astăzi, comunitatea științifică internațională oferă indicații clare pentru intervențiile de reabilitare neurocognitivă și sociocognitivă, combinate cu reabilitarea cognitiv-comportamentală și psihosocială, care pot duce la rezultate bune la majoritatea bolnavilor, în asociere cu tratamente farmacologice.

Schizofrenie, sfatul

Este important să nu subestimezi primele semne de mentalitate suferință prin contactarea medicului de familie, care poate recomanda un centru de specialitate unde, în cazul în care diagnosticul este confirmat, pacientul poate fi urmărit de o echipă de experți psihiatri, psihologi și tehnicieni în reabilitare dedicată tratării tulburărilor psihotice și schizofreniei.

Cu cât se iau măsuri mai devreme, cu atât patologia poate cauza individului mai puține daune.

Din păcate, există încă prejudecăți puternice în societate față de bolile mintale și acest lucru îi determină pe cei care suferă să fie și să se simtă stigmatizați și, în consecință, întârzie accesul la tratament.

Cu cunoștințele pe care le avem astăzi și cu activitatea de cercetare intensă și constantă în acest domeniu, comunitatea științifică este unanim de acord că cu cât se întreprinde acțiuni mai devreme, iar cu programele cele mai avansate, cu atât șansele de vindecare și de revenire la premorbiditate sunt mai mari și mai mari. functionare.

Citiți și:

Emergency Live Chiar mai mult... Live: Descărcați noua aplicație gratuită a ziarului dvs. pentru IOS și Android

ADHD sau autism? Cum să distingem simptomele la copii

Autism, tulburări din spectrul autismului: cauze, diagnostic și tratament

Tulburare explozivă intermitentă (IED): ce este și cum să o tratezi

Gestionarea tulburărilor mentale în Italia: Ce sunt ASO și OTS și cum acționează respondenții?

Cum funcționează terapia cognitiv-comportamentală: puncte cheie ale CBT

12 articole esențiale pe care trebuie să le aveți în trusa de prim ajutor bricolaj

Anxietate: Un sentiment de nervozitate, îngrijorare sau neliniște

Ezitare la conducere: vorbim despre amaxofobie, frica de a conduce

Siguranța salvatorilor: ratele PTSD (tulburare de stres post-traumatic) la pompieri

Schizofrenia: riscuri, factori genetici, diagnostic și tratament

De ce să devii un asistent de prim ajutor în sănătate mintală: Descoperă această figură din lumea anglo-saxonă

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție: ceea ce agravează simptomele ADHD

De la autism la schizofrenie: rolul neuroinflamației în bolile psihiatrice

Sursa:

GSD

S-ar putea sa-ti placa si