Vasculita: simptome și cauze ale arteritei Horton

Arterita Horton este o formă de vasculită: inflamație a vaselor de sânge, cel mai frecvent la persoanele în vârstă, cu o incidență calculată în cele mai afectate țări din Europa de Nord de 17-18 cazuri la 100,000 peste 50.

Ce este arterita lui Horton

Arterita lui Horton (AH), de la medicul care a descris-o pentru prima dată în 1937, denumită și arterita cu celule gigantice sau arterita temporală, este o inflamație care afectează anumite artere mari și medii ale corpului, în special și mai frecvent, anumite artere care iriga:

  • cap (arterele temporale);
  • ochi și zona ochilor (oftalmic, ciliar posterior);
  • gât și trunchi (arterele vertebrale).

Inflamația formează aglomerate (granuloame) compuse din diverse elemente, precum celule ale sistemului imunitar și fragmente de țesut conjunctiv, care se infiltrează în principal în stratul mijlociu al vasului de sânge (tonaca mijlocie), dar pot afecta și toate cele 3 straturi ale pereților arterei (intima). , tonaca mijlocie și tonaca adventice).

Simptomele arteritei cu celule gigantice

Manifestările clinice ale bolii pot fi variate și diverse, dar cu o simptomatologie sistemică întâlnită la majoritatea pacienților.

Printre principalele simptome ale bolii se numără

  • cefalee: aproximativ 90% dintre subiecți prezintă o cefalee intensă care poate fi localizată în diferite zone precum:
  • zona temporală (în părțile laterale ale ochilor, în direcția urechii);
  • vârful capului;
  • zona occipitală (partea capului situată deasupra spatelui gâtului);
  • durere la nivelul musculaturii scapulare: în 15-30% din cazuri însoțită de cefalee și cu caracteristici suprapuse polimialgiei reumatice (PMR), o boală inflamatorie care provoacă dureri și rigiditate articulară în zona gâtului, umărului și centurii pelvine.
  • febră: prezentă în cca. 15% din cazuri, rareori depășind 39°C;
  • durere în timpul mestecării (claudicarea maseterelor), din cauza ischemiei, adică aport insuficient de sânge a mușchilor masticatori. În aceste cazuri durerea poate radia către: față; urechi; limba, gura și cavitatea bucală;
  • tuse de cauză necunoscută;
  • artrita periferică, care afectează articulațiile mari, cum ar fi:
  • genunchi;
  • cot;
  • gleznă;
  • încheietura;
  • neuropatii periferice: cca. 15% dintre pacienți prezintă leziuni și tulburări ale nervilor periferici (mononevrita multiplă, polineuropatie etc.);
  • alte simptome rare, cum ar fi ischemia cerebrală; spinal infarct de cordon; demenţă; necroza scalpului.

La examinarea obiectivă, aproximativ 50 la sută dintre subiecți manifestă durere la atingerea arterei temporale, care apare îngroșată și/sau cu noduli, astfel încât adesea nu este posibil să se detecteze pulsul arterial.

Arterita Horton se poate prezenta și în unele cazuri cu simptome oculare, inclusiv:

  • orbire: cea mai severă manifestare clinică, care afectează aproximativ 20% din cazuri, este pierderea vederii pe una sau ambele părți, în principal legată de o ocluzie a arterelor ciliare posterioare. Initial aceasta orbire poate fi tranzitorie si poate unilaterala, dar fara tratament adecvat poate deveni permanenta in cateva saptamani, ceea ce, din pacate, apare in aproximativ 30% din cazuri;
  • vedere dublă (diplopie), în 2-15% din cazuri;
  • fara manifestare oculara: intre 5-40 % din cazuri, cu risc semnificativ de complicatii oculare.

Cauzele patologiei

Inflamația cauzată de arterita Horton rezultă din activarea sistemului imunitar înnăscut și dobândit cu cauze declanșante, însă, care nu sunt încă cunoscute, așa cum este cazul majorității vasculitilor.

Se poate vorbi, însă, de o predispoziție genetică.

Pe cine afectează

Arterita temporală pare să afecteze femeile de 2 până la 6 ori mai mult decât bărbații, probabilitatea de a dezvolta boala crescând odată cu vârsta, atât de mult încât la 90 de ani riscul este de 20 de ori mai mare decât la vârsta de 50/60 de ani.

Populațiile din Europa de Nord și Statele Unite au cel mai mare număr de cazuri, în creștere, potrivit unor date, dar acest lucru s-ar putea datora și unei conștientizări tot mai mari a bolii, care pare a fi foarte rară la asiatici și la oamenii de culoare.

Diagnosticul arteritei cu celule gigantice

În cazurile suspectate de arterită Horton, medicul prescrie analize de sânge (VSH și proteina C reactivă) pentru a detecta prezența sau absența markerilor inflamatori.

Pe lângă acestea, standardul de aur pentru diagnostic până în prezent este biopsia arterei temporale: o probă de cel puțin 2 cm lungime prelevată de la locul anatomic în care se găsesc tulburările majore.

Este, totuși, o procedură invazivă care, ca atare, poate comporta și riscuri; în plus, un rezultat negativ nu exclude complet prezența bolii.

Ecografia ca viitor al diagnosticului?

Ecografia arterelor temporale ar putea reprezenta o evoluție a biopsiei, care, mai ales în fazele acute și cu condiția să fie efectuată de personal cu experiență, ar părea a fi deosebit de sensibilă.

Cu toate acestea, nu toată comunitatea științifică este de acord cu acest lucru.

Pentru a completa tabloul diagnostic, PET (tomografie cu emisie de pozitroni) cu fluorodeoxiglucoză poate fi folosită și pentru a evalua prezența sau absența arteritei la nivelul ramurilor aortice.

Tratament pentru arterita Horton

Terapia pentru arterita Horton presupune în esență administrarea de corticosteroizi inițial în doze mari (0.5/1 mg per kg de subiect), scăzându-le în același timp cu diminuarea inflamației.

În câteva luni, la majoritatea pacienților există un răspuns bun la tratament, care poate duce la întreruperea definitivă a acestuia sau la menținerea nedeterminată, dar cu doze mici.

În cazurile în care, însă, nu există ameliorare sau apar recidive, alte terapii includ administrarea de substanțe care inhibă receptorul Interluchin 6; responsabil de inflamație și, prin urmare, poate permite o remisie a bolii, precum și limitarea utilizării corticosteroizilor și a efectelor utilizării lor cronice.

Importanța actualității în arterita Horton

Arterita Horton este o boală care în zilele noastre poate fi gestionată eficient dacă este diagnosticată precoce, ceea ce este indispensabil pentru a putea preveni daune mai mari precum orbirea prin medicație.

Acesta este motivul pentru care este de o importanță capitală conștientizarea oamenilor cu privire la necesitatea de a consulta cât mai curând un medic dacă prezintă simptome care pot fi urmărite până la cel indicat.

Citiți și:

Emergency Live Chiar mai mult... Live: Descărcați noua aplicație gratuită a ziarului dvs. pentru IOS și Android

Tromboza venoasă: de la simptome la medicamente noi

Tromboza venoasă profundă a membrelor superioare: cum să faceți față unui pacient cu sindrom Paget-Schroetter

Tromboza venoasă: ce este, cum să o tratezi și cum să o previi

Hematoame intramurale netraumatice la pacienții cu terapie anticoagulantă

Noile anticoagulante orale: beneficii, doze și contraindicații

Hematoame intramurale netraumatice la pacienții cu terapie anticoagulantă

Tromb: cauze, clasificare, tromboză venoasă, arterială și sistemică

Medicamente anticoagulante: Lista și efectele secundare

Triada lui Virchow: cei trei factori de risc pentru tromboză

Sursa:

GSD

S-ar putea sa-ti placa si