Când să folosiți defibrilatorul? Să descoperim ritmurile șocante
Un atac de cord este o situație extremă care necesită pregătire și timp. O piatră de temelie a intervenției constă în conceptul de ritmuri șocabile
Fibrilația ventriculară și tahicardia ventriculară fără puls sunt ritmuri șocabile
Când poate Defibrilatoare fi folosit? Să ne aprofundăm împreună.
AED DE CALITATE? VIZITAȚI STANDUL ZOLL LA EXPO DE URGENȚĂ
Ritm sinusal
In repaus, inima bate intr-un ritm regulat intre 60 si 100 de batai pe minut: acesta este ritmul sinusal.
Când apare o alterare a ritmului cardiac normal, aceasta se numește aritmie.
În cele mai multe cazuri, aritmia nu prezintă un pericol grav, dar unele aritmii maligne pot altera circulația atât de profund încât provoacă stop cardiac.
Stopul cardiac este un eveniment dramatic și brusc care provoacă astăzi moartea a 60,000 de oameni în fiecare an în Italia.
Severitatea sa, combinată cu viteza cu care lovește, lasă puțin loc de intervenție a oricui din apropiere.
Din acest motiv, stopul cardiac mai este denumit și Sudden Cardiac Stop sau Sudden Cardiac Death, tocmai pentru că apare fără avertisment și pe neașteptate.
Dar ce se întâmplă cu stopul cardiac? Inima începe să bată cu o viteză periculos de mare până la punctul de a vibra și nu mai pompează sânge în corp și creier.
Acest lucru duce la o pierdere rapidă a conștienței și a respirației: acestea sunt cele două simptome asociate cu stopul cardiac.
Dacă în câteva minute nu se acționează cu resuscitarea cardiopulmonară și cu un defibrilator extern semiautomat, persoana afectată va muri.
Cu toate acestea, utilizarea DEA nu este întotdeauna indicată, deoarece nu toate ritmurile cardiace asociate cu stopul cardiac sunt șocabile
Ritmurile șocabile sunt caracterizate prin modificări ale ritmului care fac ca activitatea de pompare a inimii să fie absentă.
În aceste cazuri, singurul tratament eficient este defibrilarea electrică.
Ritmurile cardiace defibrilabile sunt fibrilația ventriculară și tahicardia ventriculară.
Fibrilația ventriculară (FV) este o aritmie caracterizată prin contracții rapide, ineficiente și neregulate ale ventriculilor.
Fără o contracție adecvată capabilă să pompeze sângele în circulație, există riscul de afectare severă a debitului cardiac.
Acesta este motivul pentru care fibrilația ventriculară este considerată una dintre principalele cauze ale stopului cardiac.
Această aritmie poate fi fatală dacă nu se acționează în câteva minute cu un defibrilator: defibrilatorul, prin intermediul a două tampoane plasate pe piept, eliberează un șoc electric care încearcă să restabilească bătăile normale ale inimii.
Tahicardia ventriculară (TV) este o aritmie caracterizată printr-o frecvență cardiacă ridicată (mai mare de 100 de bătăi pe minut).
Aritmia poate dura doar câteva bătăi, dar dacă durează mai mult, reprezintă o adevărată urgență medicală, deoarece inima nu este capabilă să pompeze sângele în mod adecvat.
Fibrilația ventriculară și tahicardia ventriculară sunt cele mai frecvente ritmuri inițiale în stopul cardiac extraspitalicesc (70-90%) și singurul lor tratament eficient este defibrilația.
Într-adevăr, resuscitarea cardiopulmonară reușește să aducă oxigen în celulele creierului și poate prelungi durata ritmurilor defibrilabile.
Cu toate acestea, nu poate converti un ritm defibrilabil într-un ritm valid: doar un defibrilator manual sau semi-automat poate folosi șocuri electrice pentru a restabili ritmul normal.
Prognosticul în cazul unui ritm șocabil este deci mult mai favorabil decât în cazul ritmurilor neșocabile.
Totuși, trebuie luate măsuri cât mai curând posibil pentru că șansele de salvare scad cu timpul (7-10% în fiecare minut) și un ritm șocabil degenerează rapid într-un ritm neșocabil.
Asistolia și activitatea electrică fără puls sunt ritmuri non-șocabile
Ritmurile non-șocabile sunt asistolia și activitatea electrică fără puls.
Aceste două aritmii sunt de obicei cauzate de situații acute de extremă severitate și sunt greu de tratat.
Asistola ventriculară reprezintă absența totală a activității electrice ventriculare corespunzătoare absenței contracției ventriculilor.
Nu există alimentare cu sânge a creierului și, dacă manevrele de resuscitare nu au efect, aceasta duce la moarte.
Activitatea electrică fără puls (PEA) este o situație de stop cardiac în care activitatea electrică este prezentă în inimă (vizualizată pe electrocardiograma ECG), dar orice puls palpabil este absent.
Cu această aritmie, pot apărea unele contracții mecanice ale inimii, dar acestea sunt prea slabe pentru un debit cardiac eficient.
În ambele cazuri, analiza ritmului cardiac (care cu un defibrilator semi-automat este asigurată de aparatul însuși) va indica că șocul nu este recomandat și că resuscitarea cardiopulmonară trebuie inițiată imediat.
Citiți și:
Primul ajutor în caz de supradoză: chemarea unei ambulanțe, ce să faceți în așteptarea salvatorilor?
„D” pentru morți, „C” pentru Cardioversiune! - Defibrilarea și fibrilarea la pacienții copii
Inflamații ale inimii: care sunt cauzele pericarditei?
Știind că tromboza intervine asupra cheagului de sânge
Proceduri pacient: Ce este cardioversia electrică externă?
Creșterea forței de muncă a EMS, instruirea laicilor în utilizarea AED
Diferența dintre cardioversia spontană, electrică și farmacologică
Ce este un cardioverter? Prezentare generală a defibrilatorului implantabil
Defibrilatoare: care este poziția corectă pentru plăcuțele AED?