Ce este boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)?

BPOC (Boala pulmonară obstructivă cronică) este un sindrom clinic eterogen și complex caracterizat prin declinul progresiv al funcției respiratorii, cauzat de inflamația cronică a căilor respiratorii indusă în principal de fumatul de țigară.

Bronșita cronică și emfizemul pulmonar pot fi originea acestei patologii.

BPOC reprezintă astăzi atât în ​​Italia, cât și în restul lumii cea mai frecventă cauză de dizabilitate și deces dintre toate bolile respiratorii.

Cauzele BPOC

Fumatul este principalul factor de risc pentru BPOC.

Varsta de debut si numarul zilnic de tigari fumate conditioneaza evolutia bolii.

Renunțarea la fumat, pe de altă parte, încetinește evoluția acestuia.

Rolul jucat de poluarea domestică, a mediului și a muncii în dezvoltarea bolii este mai puțin cunoscut decât cel al fumului de țigară, dar rapoartele despre o relație existentă între acești agenți și apariția BPOC sunt din ce în ce mai numeroase.

Cu toate acestea, indiferent de factorul de risc, există o variabilitate individuală în dezvoltarea bolii.

Dovezile că factorii genetici sunt importanți în determinismul BPOC derivă din observarea subiecților cu deficit de alfa1-antitripsină care prezintă un risc ridicat de a dezvolta BPOC, mai ales dacă sunt fumători obișnuiți.

Simptomele BPOC

BPOC este o boală cronică capabilă să afecteze semnificativ calitatea vieții pacienților.

De asemenea, simptomatologia clinică este decisivă în scopul definirii severității bolii.

Simptomele tipice sunt tuse productivă cronică (sau recurentă timp de minim 3 luni/an timp de cel puțin 2 ani consecutivi), dificultăți de respirație, dispnee asociată cu o toleranță mai scăzută la efort.

Aceste tulburări evoluează într-o manieră progresivă și ireversibilă, chiar dacă renunțarea la fumat poate întârzia declinul funcțional și poate reduce simptomele respiratorii.

Spectrul de severitate este extrem de larg și poate varia de la creșterea ușoară și tranzitorie a simptomelor care pot fi gestionate independent de pacient, până la afecțiuni extrem de grave pentru care este necesară spitalizarea la terapie intensivă sau activarea unui plan de oxigenoterapie sau de ventilatie mecanica.

Agravarea simptomelor duce la o exacerbare a bolii.

Exacerbările au un impact semnificativ asupra evoluției bolii și sunt cauzate frecvent de infecții respiratorii mai ales în lunile de iarnă.

Diagnosticul BPOC în populația generală este în prezent subraportat

Spirometria, o metodă indispensabilă pentru diagnosticarea corectă a BPOC și evaluarea progresiei acesteia, este subutilizată.

Pe de altă parte, un diagnostic exact și o evaluare funcțională corectă permit implementarea timpurie a măsurilor capabile să reducă simptomele, să îmbunătățească calitatea vieții, să încetinească progresia bolii.

O examinare obiectivă corectă este primul element util pentru diagnostic datorită posibilității de a depista respirația șuierătoare, hiperexpansiunea toracelui, cianoza.

Cu toate acestea, testul de spirometrie rămâne testul fundamental pentru evaluarea funcției respiratorii și definirea severității bolii.

Examinările radiografice (radiografia toracică și CT) arată modificări structurale ale căilor respiratorii dar trebuie rezervate cazurilor de absolută necesitate.

În cele din urmă, analiza gazelor din sânge (determinarea gazelor din sângele arterial) arată nivelurile de oxigen și dioxid de carbon.

Tratamentul BPOC

Renunțarea la fumat este singurul tratament capabil să încetinească evoluția bolii.

Astăzi avem o serie de medicamente capabile să amelioreze simptomele, să reducă numărul de exacerbări, să îmbunătățească calitatea vieții pacientului, dar care nu sunt capabile să încetinească deteriorarea progresivă a funcției respiratorii.

Terapia BPOC folosește bronhodilatatoare și corticosteroizi, în principal și de preferință utilizați prin inhalare.

Teofilina trebuie utilizată sub strictă supraveghere medicală din cauza posibilelor reacții adverse.

Antibioticele sunt utile numai în timpul unei exacerbări cauzate de infecții ale tractului respirator.

În cazurile cele mai grave, dar mai ales în insuficiența respiratorie cronică, este necesară utilizarea oxigenoterapiei de lungă durată și în unele cazuri se folosește ventilația mecanică.

Reabilitarea pulmonară este o parte integrantă a tratamentului BPOC: programele de reabilitare pot influența de fapt pozitiv funcția mușchilor respiratori și periferici și starea nutrițională a pacientului.

Din păcate, știm că aderența pacientului la terapie este în general slabă, prin urmare educarea pacientului este o intervenție fundamentală pentru optimizarea programului terapeutic-reabilitare.

Citiți și:

Emergency Live Chiar mai mult... Live: Descărcați noua aplicație gratuită a ziarului dvs. pentru IOS și Android

Dispozitive de inserție oarbă a căilor respiratorii (BIAD)

Terapia cu oxigen-ozon: pentru ce patologii este indicată?

Oxigenul hiperbar în procesul de vindecare a rănilor

Tromboza venoasă: de la simptome la medicamente noi

Acces intravenos prespital și resuscitare cu fluide în sepsis sever: un studiu de cohortă observațional

Ce este canularea intravenoasă (IV)? Cei 15 pași ai procedurii

Canula nazală pentru oxigenoterapie: ce este, cum este fabricată, când să o folosești

Emfizemul pulmonar: ce este și cum să-l tratezi. Rolul fumatului și importanța renunțării

Emfizemul pulmonar: Cauze, Simptome, Diagnostic, Teste, Tratament

Astmul bronșic extrinsec, intrinsec, ocupațional, stabil: cauze, simptome, tratament

Un ghid pentru boala pulmonară obstructivă cronică BPOC

Bronșiectazie: ce sunt acestea și care sunt simptomele

Bronșiectazie: cum să o recunoașteți și să o tratați

Vasculita pulmonară: ce este, cauze și simptome

Bronșiolită: simptome, diagnostic, tratament

Durerea toracică la copii: cum să o evaluăm, ce o cauzează

Bronhoscopie: Ambu a stabilit noi standarde pentru endoscopul de unică folosință

Sursa:

Pagine Mediche

S-ar putea sa-ti placa si