Disfuncția erectilă (impotența): cauze, simptome, diagnostic și tratament
Caracteristica fundamentală a disfuncției erectile masculine (impotența sexuală, numită și disfuncție erectilă) este o incapacitate persistentă sau ocazională de a obține o erecție sau de a o menține suficient de mult timp pentru actul sexual.
Pentru ca cineva să poată vorbi despre impotență sau disfuncție erectilă, anomalia trebuie să provoace disconfort semnificativ sau dificultăți interpersonale.
Nu trebuie să fie atribuită exclusiv efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (inclusiv medicamente) sau problemelor medicale generale.
Caracteristicile disfuncției erectile
Cum se manifestă
Există diferite tipuri de disfuncție erectilă (impotență sexuală).
Unii indivizi manifestă incapacitatea de a avea o erecție încă de la începutul experienței sexuale.
Alții au o erecție adecvată și apoi își pierd tumescența atunci când încearcă să pătrundă.
Alții au o erecție suficient de bună pentru penetrare, dar își pierd tumescența înainte sau în timpul împingărilor ulterioare.
Unii bărbați care suferă de disfuncție erectilă (impotență sexuală) pot reuși să obțină o erecție doar în timpul masturbării sau la trezire.
De asemenea, erecțiile masturbatorii pot eșua, dar acest lucru este rar.
Efecte asupra relației
Dificultățile de erecție ale impotenței sunt adesea asociate cu anxietatea sexuală, frica de eșec, preocupările legate de performanța sexuală și un sentiment subiectiv redus de excitare și plăcere sexuală.
Problemele cu impotența sexuală sau disfuncția erectilă pot afecta relațiile conjugale sau sexuale în curs și pot fi cauza căsătoriilor neconsumate și a infertilității.
Impotenta sexuala
Disfuncția erectilă este foarte frecventă; se raportează că este de aproximativ 10% prevalentă în populația generală, care poate crește la peste 50% odată cu creșterea în vârstă (70 de ani).
Cauzele disfuncției erectile
Cauzele impotenței sunt multe și includ factori organici, în special probleme vasculare (circulația) și neurologice, și factori psihologici, în special anxietatea de performanță.
Este deci important, în primul rând, să se efectueze un test medical atent, pentru a se constata prezența cauzelor organice, iar apoi să se treacă la aspectele psihologice, care în marea majoritate a cazurilor au un impact semnificativ.
Prezența erecțiilor spontane noaptea și la trezire, precum și capacitatea de a obține și menține o erecție în timpul masturbării, totuși, sunt dovada fără echivoc că nu există cauze organice ale disfuncției erectile, dar că problema este de natură psihologică și, ca atare, trebuie abordat cu terapie comportamentală specifică.
În acest caz, problema este de natură psihologică și, ca atare, ar trebui abordată cu terapie cognitiv-comportamentală specifică.
Factorii psihologici implicați
- frica de esec
- frica de a fi abandonat sau neiubit
- incapacitatea de a se preda propriilor senzații corporale
- implicare excesivă, noutate și anxietate de performanță
- stres și griji
- convingeri disfuncționale (de exemplu, „bărbatul trebuie să fie întotdeauna pregătit și să gestioneze activ actul sexual”)
Evaluarea și tratamentul disfuncției erectile
Tratamentul disfuncției erectile (impotența sexuală) necesită un curs complex de acțiune care trece printr-o fază de evaluare atentă a problemei.
Acest lucru are ca scop excluderea posibilelor cauze medicale, care să conducă la tratament cognitiv-comportamental (sau legat de sarcini).
Aceasta este singura terapie psihologică care a demonstrat o bună eficacitate în tratarea acestor tulburări de erecție.
teste medicale
Principalele teste medicale pentru a exclude diferitele cauze organice posibile ale disfuncției erectile sunt:
- Erectrometria nocturnă, utilă pentru verificarea erecțiilor involuntare în timpul somnului.
- Testele hormonale, în special ale prolactinei și testosteronului, care pot afecta erecțiile.
- Ecocardiografie peniană, arteriografie și cavernografie, utile pentru aprecierea oricărei disfuncții vasculare.
- Potențiale evocate sacrale, pentru a evalua integritatea căilor nervoase implicate în reacția de erecție.
- Testul cu papaverină, adică injectarea acestei substanțe vasodilatatoare în penis, utilă pentru aprecierea funcționării acestuia.
In cazul cauzelor organice, medicul urolog sau androlog va evalua oportunitatea unor remedii farmacologice, hormonale sau chirurgicale pentru disfunctia erectila (sau impotenta).
Psihoterapia în tratamentul disfuncției erectile
Dacă, pe de altă parte, problema este clar psihologică, așa cum se întâmplă cel mai adesea, soluția cea mai potrivită este un curs de psihoterapie cognitiv-comportamentală.
În acest timp, vor fi abordați principalii factori care mențin problema, cum ar fi anxietatea de performanță, stresul și alte cercuri vicioase disfuncționale.
Aceasta este o formă foarte directă de terapie a problemei, care este abordată prin tehnici specifice.
Aceasta nu neglijează însă, acolo unde este cazul, analiza unor aspecte psihologice mai profunde, legate de structura personalității subiectului, de relațiile sale, de ideile și convingerile sale cu privire la sexualitate, de istoria sa de viață și de contextul socio-cultural în care a crescut.
Citiți de asemenea
Tulburări sexuale: o privire de ansamblu asupra disfuncției sexuale
Boli cu transmitere sexuală: iată ce sunt și cum să le eviți
Dependența sexuală (hipersexualitate): cauze, simptome, diagnostic și tratament
Tulburarea de aversiune sexuală: Declinul dorinței sexuale feminine și masculine
Suferiți de insomnie? Iată de ce se întâmplă și ce poți face
Erotomania sau sindromul iubirii neîmpărțite: simptome, cauze și tratament
Recunoașterea semnelor cumpărăturilor compulsive: Să vorbim despre Oniomania
Dependența de jocuri video: ce este jocul patologic?
Patologiile timpului nostru: dependența de internet
Când dragostea se transformă în obsesie: dependență emoțională
Dependența de internet: simptome, diagnostic și tratament
Dependență de pornografie: studiu despre utilizarea patologică a materialelor pornografice
Cumpărături compulsive: cauze, simptome, diagnostic și tratament
Facebook, dependența de rețelele sociale și trăsăturile de personalitate narcisistă
Psihologia dezvoltării: tulburare de opoziție sfidătoare
Epilepsie pediatrică: Asistență psihologică
Dependența de seriale TV: Ce este binge-Watching?
Armata (în creștere) a lui Hikikomori în Italia: date CNR și cercetare italiană
Anxietate: Un sentiment de nervozitate, îngrijorare sau neliniște
Ce este TOC (tulburarea obsesiv-compulsivă)?
Nomofobie, o tulburare mentală nerecunoscută: dependență de smartphone
Tulburări de control al impulsurilor: Ludopatie sau tulburare de joc
Dependența de jocuri de noroc: simptome și tratament
Dependența de alcool (alcoolism): caracteristici și abordare a pacientului
Dependența de exerciții fizice: cauze, simptome, diagnostic și tratament
Schizofrenia: simptome, cauze și predispoziție
Schizofrenia: ce este și care sunt simptomele
De la autism la schizofrenie: rolul neuroinflamației în bolile psihiatrice
Schizofrenia: ce este și cum să o tratezi
Schizofrenia: riscuri, factori genetici, diagnostic și tratament
Tulburare bipolară (bipolarism): simptome și tratament
Tulburări bipolare și sindrom maniaco-depresiv: cauze, simptome, diagnostic, medicație, psihoterapie
Psihoza (tulburare psihotică): simptome și tratament
Dependența de halucinogen (LSD): definiție, simptome și tratament
Compatibilitatea și interacțiunile dintre alcool și droguri: informații utile pentru salvatori
Sindromul alcoolic fetal: ce este, ce consecințe are asupra copilului
Cardiomiopatie ventriculară dreaptă alcoolică și aritmogenă
Despre dependență: dependența de substanțe, o tulburare socială în plină expansiune
Dependența de cocaină: ce este, cum să o gestionezi și tratament
Workaholism: Cum să-i faci față
Dependența de heroină: cauze, tratament și managementul pacientului
Abuzul de tehnologie în copilărie: stimularea creierului și efectele sale asupra copilului
Tulburare de stres posttraumatic (PTSD): consecințele unui eveniment traumatic
Schizofrenia: cauze, simptome, diagnostic și tratament