Insomnie: simptome și tratamentul tulburărilor de somn
Tulburarea de insomnie constă într-o condiție de nemulțumire față de cantitatea sau calitatea somnului
Insomnia se caracterizează prin
- dificultate in initierea somnului
- dificultate în menținerea somnului
Insomnia este o tulburare subiectivă prin faptul că se referă la sentimentul subiectiv al dificultății de a adormi, de a menține somnul sau de o calitate slabă a somnului.
Insomnie, caracteristici specifice tulburării de somn
Mai exact, insomnia poate fi caracterizată prin:
- Dificultate de a adormi (insomnie inițială/precoce);
- Treziri nocturne frecvente și prelungite (insomnie de întreținere);
- Trezirea devreme dimineața (insomnie târzie);
- O combinație a acestor dificultăți (insomnie mixtă sau generalizată).
Cum se poate spune dacă o persoană suferă de insomnie?
Pentru a putea considera o persoană care suferă cu adevărat de un grad semnificativ de insomnie, criteriile minime sunt:
- durata de adormire și trezire noaptea egală sau mai mare de 30 de minute;
- frecventa egala sau mai mare de 3 nopti pe saptamana;
- durata egala sau mai mare de 6 luni.
Deși insomnia este definită ca o tulburare de somn, aceasta are repercusiuni care se extind dincolo de perioada de somn, afectând semnificativ perioada de veghe.
De fapt, persoanele care suferă de tulburări de somn se plâng de somnolență în timpul zilei și de o deteriorare a capacității lor de muncă (Morin, 1993).
Cei care suferă de insomnie, în comparație cu indivizii fără insomnie, raportează, de asemenea, niveluri ridicate de anxietate și depresie.
Prin urmare, insomnia poate reprezenta un factor de risc sau un factor cauzal pentru dezvoltarea anumitor psihiatric tulburări (Harvey, 2001; Lichstein, 2000).
Apariția pe scară largă a insomniei
Aproximativ 30 până la 50% dintre adulți întâmpină ocazional dificultăți în a dormi noaptea.
Un eveniment brusc sau stresant poate provoca un episod de insomnie.
În general, însă, odată ce evenimentul respectiv este rezolvat, tulburările de somn scad, denotând astfel o caracteristică tranzitorie a problemei.
Totuși, pentru unele persoane predispuse, dificultatea poate persista chiar și după ce declanșatorul a dispărut.
6-13% dintre adulți îndeplinesc criteriile pentru o tulburare de somn (DSM-5).
Tulburarea de insomnie pare să aibă o frecvență mai mare la femei decât la bărbați.
Tratamentul insomniei
Principalele forme de tratament pentru tulburarea de insomnie sunt terapia medicamentoasă și psihoterapia cognitiv-comportamentală.
Medicamente pentru tulburările de somn
Terapia medicamentosă este adesea primul tratament pentru insomnie recomandat de medicii generaliști.
Prescrierea de medicamente hipnoindutoare este frecvent întâlnită în special la vârstnici, care par să folosească somnifere de două ori mai des (14%) decât populația generală (7.4%).
Utilizarea medicamentelor hipnotice sau anxiolitice cu funcție hipnotică (benzodiazepine) nu este recomandată mai mult de două săptămâni.
Utilizarea prelungită poate provoca reacții adverse, cum ar fi somnolență și amețeli în timpul zilei, precum și obișnuire și toleranță.
Încercările de sevraj drastic provoacă un sindrom de sevraj, caracterizat printr-o revenire sângeroasă a insomniei (efect de rebound), agitație psihomotorie, anxietate și tremor (Gillin, Spinwerber și Johnson, 1989).
Acest lucru determină insomniacul să ia din nou medicamentul, creând un cerc vicios.
Aportul cronic de hipnotice este un factor important în menținerea problemei de somn.
Pentru tratamentul pe termen lung al tulburării de insomnie se mai folosesc medicamente cu efecte antidepresive și sedative (trazodonă) și melatonină.
Acesta din urmă a devenit o alegere frecventă mai ales pentru automedicație, însă administrarea sa este indicată doar persoanelor cu niveluri reduse ale acestui hormon.
Psihoterapie pentru tulburarea de somn
Tratamentul cognitiv-comportamental integrat al insomniei presupune utilizarea diferitelor tehnici de intervenție, a căror alegere se face în funcție de constatările evaluării inițiale.
Adică, pe baza caracteristicilor fenomenologice ale tulburării unui anumit pacient insomniac.
Tehnicile de intervenție, care formează nucleul tratamentului cognitiv-comportamental pentru tulburarea de insomnie sunt:
Educație și igiena somnului: în această fază, factorii etiologici și de întreținere ai insomniei sunt explicați după modelul cognitiv-comportamental.
De asemenea, pacientului i se oferă informații de bază despre fiziologia somnului (etapele somnului, ceasul intern și extern, diferențele individuale) și regulile de igienă a somnului pentru a îmbunătăți calitatea somnului (de exemplu evitarea băuturilor alcoolice și cu cofeină și a fumatului în cele două ore înainte de culcare).
Restricția somnului: aceasta este o tehnică care urmărește să potrivească timpul petrecut în pat de către pacient cu timpul petrecut efectiv dormind.
Controlul stimulului: are ca scop stingerea asocierii patului si dormitorului cu activitati incompatibile cu somnul (ex. vizionarea la televizor sau planificarea muncii a doua zi).
Restructurare cognitivă: procedura de schimbare a convingerilor si asteptarilor disfunctionale despre somn.
Tehnici de relaxare și distragere imaginativă.
Eficacitatea tratamentului psihologic
Rezultatele a două meta-analize (Morin, Culbert și Scwartz, 1994; Murtagh și Greenwood, 1995), în care au fost luate în considerare peste 50 de studii cu un total de peste 2000 de pacienți, au demonstrat eficacitatea terapiei cognitiv-comportamentale pentru insomnie. probleme la adulți.
Tehnicile comportamentale de control al stimulilor și restricția somnului par a fi „ingredientul activ” al terapiei cognitiv-comportamentale pentru insomnie.
Aproximativ 70% până la 80% dintre pacienți beneficiază de terapie cognitiv-comportamentală care are ca scop eliminarea factorilor cognitivi și comportamentali implicați în menținerea și exacerbarea insomniei.
Citiți de asemenea
Apneea în somn: care sunt riscurile dacă nu este tratată?
Polisomnografie: înțelegerea și rezolvarea problemelor de apnee în somn
TASD, o tulburare de somn la supraviețuitorii experiențelor traumatice
Apneea obstructivă în somn la copii
Copiii cu apnee în somn până la adolescenți ar putea dezvolta tensiune arterială crescută
Tulburări de somn: semnele care nu trebuie subestimate
Somnambulismul: ce este, ce simptome are și cum să-l tratezi
Care sunt cauzele somnambulismului?
Catatonia: semnificație, definiție, cauze, sinonime și remedii
Adolescenți și tulburări de somn: când să consultați un specialist?
Apneea în somn: cauze și remedii
Polisomnografia, testul pentru a diagnostica tulburările de somn
Pediatrie, ce este PANDAS? Cauze, caracteristici, diagnostic și tratament
Managementul durerii la pacientul pediatric: cum să abordăm copiii răniți sau care suferă?
Apneea obstructivă în somn: simptome și tratament pentru apneea obstructivă în somn
Apneea obstructivă în somn: ce este și cum să o tratezi
Scrâșnirea dinților în timp ce dormi: simptome și remedii pentru bruxism
Covid prelungit și insomnie: „Tulburări ale somnului și oboseală după infecție”
Tulburări de alimentație, o privire de ansamblu
Mâncarea necontrolată: ce este BED (tulburare de alimentație excesivă)
Ortorexia: Obsesia pentru alimentația sănătoasă
Tulburările de alimentație: ce sunt și ce le cauzează
Primul ajutor: Cum să faceți față atacurilor de panică
Tulburare de atac de panică: sentiment de moarte iminentă și angoasă
Atacurile de panică: Simptomele și tratamentul celei mai frecvente tulburări de anxietate
Simptome de anxietate și alergie: ce legătură determină stresul?
Eco-anxietate: Efectele schimbărilor climatice asupra sănătății mintale
Anxietatea de separare: simptome și tratament
Anxietatea, când devine patologică o reacție normală la stres?
Anxietatea: cele șapte semne de avertizare
Sănătate fizică și mintală: ce sunt problemele legate de stres?
Cortizolul, hormonul stresului
Iluminarea cu gaz: ce este și cum să o recunoaștem?