Defectul interventricular: clasificare, simptome, diagnostic și tratament
După valva aortică bicuspidă, defectul interventricular este a doua cea mai cunoscută și răspândită boală cardiacă congenitală din lume.
RADIOUL DE SALVARE A LUMII? ESTE RADIOEMS: VIZITAȚI-ȘI STOBUL LA EXPO DE URGENȚĂ
Defectul interventricular constă în prezența unei „găuri” de comunicare la nivelul septului interventricular, adică peretele care desparte ventriculul drept de ventriculul stâng în inimă; în acest fel, cele două cavităţi sunt puse în comunicare şi sângele lor se amestecă.
Consecința este că sângele oxigenat, pe care ventriculul stâng ar trebui să-l pompeze în aortă și astfel în diferite părți ale corpului, trece în ventriculul drept și de acolo în plămâni.
Comunicarea poate varia în dimensiune și locație.
Micile defecte se pot închide de la sine și nu pot fi asociate cu complicații grave.
În alte cazuri, consecințele pot fi destul de grave, chiar și în copilărie și, prin urmare, este necesară intervenția chirurgicală.
Defectele interventriculare pot fi clasificate în:
- DIV musculare, în care marginile sunt definite în întregime de miocard;
- DIV perimembranoase, situate în septul membranos;
- DIV subarteriale, caracterizate prin conexiune dublă, situate în septul de ieșire infundibular, limitate de continuitatea fibroasă a valvelor aortice și pulmonare.
Alternativ, acestea pot fi clasificate în funcție de locație:
- Perimembranoasa sau conoventriculara este cea mai frecventa forma si afecteaza septul membranos din apropierea valvei tricuspidiane.
- Trabecular, mai puțin frecvent decât precedentul, poate afecta orice parte a porțiunii trabeculare a septului interventricular.
- Subpulmonar, cu o frecvență diferită în funcție de regiune, afectează septul ventricular chiar sub inelul aortei. Uneori, acest defect poate duce la un prolaps al foliei aortice sau la insuficiență aortică.
- Intrare, în care septul canalului atrioventricular este absent total sau parțial.
Simptomele defectului interventricular
Simptomele defectului interventricular variază de la persoană la persoană, în funcție de vârstă, severitatea afecțiunii (dimensiunea și localizarea defectului) și prezența altor factori.
Este foarte important să acordați atenție anumitor semne încă de la o vârstă fragedă.
Unul dintre simptomele defectului interventricular este suflul cardiac, zgomotul tipic care poate fi observat de medic în timpul auscultării inimii pacientului.
Zgomotul poate varia foarte mult ca intensitate și caracteristici, în funcție de dimensiunea găurii.
Alte simptome sunt:
- oboseală
- lipsă de aer
- lipsa poftei de mâncare și creșterea lentă
- iritabilitate
- susceptibilitate la infecții respiratorii
Complicațiile includ dezvoltarea edemului membrelor inferioare sau turgescența jugulară până la edem pulmonar.
Diagnostic
Dificultatea de a pune un diagnostic depinde de severitatea defectului în sine.
Este esential sa colectezi un istoric medical corect de la parintii copilului, punand intrebari cu privire la simptome sau istoricul familial de patologii congenitale.
În timpul examinărilor de rutină, datele privind creșterea sunt întotdeauna colectate.
Diagnosticul este deja suspectat din testul obiectiv, în timpul căruia auscultarea inimii poate evidenția murmure patologice, susținute de investigații ulterioare precum:
- radiografie toracică, pentru a obține imagini ale modelului vascular al plămânilor și ale dimensiunii inimii
- ECG, pentru a obține informații despre activitatea electrică a inimii dar și despre aspecte precum hipertrofia ventriculară sau dilatația atrială
- ecocardiografia, care este adesea diagnostică, deoarece poate furniza informații anatomice și hemodinamice, inclusiv localizarea, dimensiunea defectului și informații hemodinamice importante.
Tratamentul defectului interventricular
Tratamentele variază, de asemenea, în funcție de o serie de factori, cum ar fi severitatea defectului, simptomele asociate și tabloul clinic la momentul diagnosticului.
Micile defecte ale septului ventricular se pot închide spontan și nu necesită tratament.
Pe de altă parte, în cazul defectelor semnificative care încep cu insuficiență cardiacă, este esențială utilizarea diureticelor sau inhibitorilor ECA; diureticele, în special, reduc supraîncărcarea lichidă atât la nivel periferic, cât și la nivelul plămânilor, ameliorând astfel dispneea.
În cazul unor defecte semnificative, pentru a preveni complicațiile ulterioare, este indicat abordul chirurgical, care este grevat de o rată scăzută a mortalității.
Dintre abordările posibile, una constă în aplicarea unui plasture, adică un fel de plasture, pentru a corecta defectul.
Citiți de asemenea
Defectul septal interventricular: ce este, cauze, simptome, diagnostic și tratament
Boli de inimă: defectul septal atrial
Aritmii: Modificări ale inimii
Identificarea tahicardiei: ce este, ce provoacă și cum să interveni asupra unei tahicardii
Urgențe cu tulburări de ritm cardiac: experiența salvatorilor din SUA
Patologii prenatale, malformații cardiace congenitale: atrezie pulmonară
Managementul urgențelor cu stop cardiac
Palpitații: ce le provoacă și ce trebuie făcut
Teoria curbei J în hipertensiunea arterială: o curbă cu adevărat periculoasă
De ce copiii ar trebui să învețe RCP: resuscitarea cardiopulmonară la vârsta școlară
Care este diferența dintre CPR pentru adulți și sugari
Sindromul QT lung: Cauze, Diagnostic, Valori, Tratament, Medicație
Ce este cardiomiopatia Takotsubo (sindromul inimii rupte)?
ECG-ul pacientului: Cum să citiți o electrocardiogramă într-un mod simplu
Testul de exercițiu de stres care induce aritmiile ventriculare la persoanele cu interval LQT
RCP și neonatologie: resuscitarea cardiopulmonară la nou-născut
Tahicardia supraventriculară: definiție, diagnostic, tratament și prognostic
Ce este electrocardiograma (ECG)?
ECG: Analiza formei de undă în electrocardiogramă
Ce este un ECG și când se face o electrocardiogramă
Infarctul miocardic cu creștere ST: Ce este un STEMI?
ECG ritm sinusal: frecvență normală, tahicardie, valori la limitele normei
Fibrilația atrială: cauze, simptome și tratament
Medicamente antiaritmice: mecanism de acțiune și efecte secundare
RCP pediatrică: Cum se efectuează RCP la pacienții pediatrici?