Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC): o privire de ansamblu

Tulburarea obsesiv-compulsivă este caracterizată prin gânduri, imagini sau impulsuri recurente. Acestea declanșează anxietate/dezgust și „obligă” persoana să efectueze acțiuni materiale sau mentale repetitive pentru a se calma

Uneori, obsesiile sunt numite incorect manie sau fixare.

După cum sugerează și numele, tulburarea obsesiv-compulsivă implică existența unor simptome precum obsesiile și compulsiile.

Cel puțin 80% dintre pacienții obsesivi au obsesii și compulsii, mai puțin de 20% au doar obsesii sau doar compulsii.

Răspândirea TOC

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) afectează 2 până la 3% dintre oameni de-a lungul vieții, indiferent de sex.

Poate începe în copilărie, adolescență sau vârsta adultă timpurie. În multe cazuri, primele simptome apar foarte devreme, în majoritatea cazurilor înainte de vârsta de 25 de ani (15% dintre subiecți își amintesc un debut în jurul vârstei de 10 ani).

Dacă TOC nu este tratat adecvat, în primul rând cu psihoterapie cognitiv-comportamentală specifică, acesta tinde să se cronicizeze și să se agraveze în timp.

Obsesii și compulsii în TOC

Obsesiile sunt gânduri, imagini sau impulsuri intruzive și repetitive care sunt percepute ca necontrolabile de către persoana care le experimentează.

Astfel de idei sunt resimțite ca tulburătoare și, de obicei, considerate ca nefondate sau excesive.

Obsesiile în TOC activează emoții neplăcute și foarte intense, în special anxietatea, dezgustul și vinovăția.

În consecință, ei simt nevoia să facă tot posibilul pentru a se liniști și a-și gestiona emoțiile suferință.

Compulsiile tipice tulburării obsesiv-compulsive sunt numite și ceremoniale sau ritualuri

Sunt comportamente repetitive (cum ar fi verificarea, spălatul/spălatul, ordonarea etc.) sau acțiunile mentale (rugăciunea, repetarea formulelor, numărarea) menite să conțină disconfortul emoțional cauzat de gândurile și impulsurile care caracterizează obsesiile descrise mai sus.

Compulsiile devin cu ușurință reguli rigide de comportament și sunt cu siguranță excesive, uneori bizare în ochii observatorilor.

Tipuri de tulburare obsesiv-compulsivă (TOC)

Cei care suferă de tulburări obsesive pot:

  • să vă fie extrem de frică de murdărie, germeni și/sau substanțe dezgustătoare;
  • să fie îngroziți să-și provoace, din neatenție, un prejudiciu asupra lor sau altora (de orice natură: sănătate, economică, emoțională etc.) prin greșeli, neglijență, neglijență, neglijență;
  • să-ți fie frică de a-și pierde controlul asupra impulsurilor devenind agresiv, pervers, auto-vătămator, blasfemiant etc.; și
  • având îndoieli persistente cu privire la sentimentele lor față de partener sau cu privire la orientarea lor sexuală, chiar dacă de obicei recunosc că acest lucru nu este justificat;
  • simțind nevoia de a efectua acțiuni și aranja obiectele mereu „în modul corect”, complet, „bravo”.

Simptomele TOC

Simptomele TOC sunt foarte eterogene, dar în practică se disting de obicei câteva tipuri.

Unii pacienți pot avea mai mult de un tip de tulburare în același timp sau în momente diferite ale vieții lor.

Contaminare

Simptomele sunt obsesii și compulsiuni legate de infecții sau contaminări improbabile (sau nerealiste).

Substanțele „contaminante” devin adesea nu numai murdărie obiectivă, ci și urină, fecale, sânge și seringi, carne crudă, oameni bolnavi, organe genitale, transpirație și chiar săpunuri, solvenți și detergenți care conțin substanțe chimice potențial „dăunătoare”.

Uneori, sentimentele murdare sunt declanșate chiar de gânduri imorale sau amintiri ale unor evenimente traumatice, fără niciun contact cu contaminanții. În acest caz vorbim de contaminare mentală.

Dacă persoana intră în contact cu unul dintre agenții „contaminanți”, sau în orice caz se simte murdară, pune în aplicare o serie de constrângeri (ritualuri) de spălare, curățare, sterilizare sau dezinfecție.

Asta pentru a neutraliza actiunea germenilor si pentru a se calma cu privire la posibilitatea de contagiune sau pentru a scapa de senzatia de murdarie si dezgust.

Controlul TOC

Simptomele sunt obsesii și compulsiuni care implică controale prelungite și repetate fără necesitate, menite să repare sau să prevină nenorociri sau accidente grave.

Persoanele care suferă de aceasta tind să verifice și să verifice dublu.

Asta pentru a ne asigura că s-a făcut tot posibilul pentru a preveni orice posibilă catastrofă.

Uneori pentru a se calma în legătură cu îndoiala obsesivă de a fi făcut ceva greșit și de a nu-l aminti.

În cadrul acestei categorii se regăsesc simptome precum verificarea că ai închis ușile și ferestrele casei, ușile mașinii, robinetul de gaz și apă, obloanele garajului sau dulapul cu medicamente.

Dar și să fi închis sobele electrice sau alte electrocasnice, luminile din fiecare cameră a casei sau farurile mașinii.

Sau că nu ai pierdut lucruri personale scăzându-le sau că nu ai lovit din greșeală pe cineva cu mașina ta.

Obsesii pure

Simptomele sunt gânduri sau, mai des, imagini legate de scene în care persoana se angajează în comportamente nedorite și inacceptabile.

Acestea sunt lipsite de sens, periculoase sau neadecvate din punct de vedere social (agresarea pe cineva, a avea relații homosexuale sau pedofile, înșelarea partenerului, înjurăturile, comiterea de acte de blasfemie, ofensarea celor dragi etc.).

Acești oameni nu au nici ritualuri mentale, nici compulsii, ci doar gânduri obsesive.

Cu toate acestea, ei implementează strategii pentru a se calma.

De exemplu, ei revizuiesc mental trecutul pentru a se asigura că nu au făcut anumite lucruri.

Sau monitorizează constant senzațiile pe care le experimentează și se străduiesc să contracareze gândurile și impulsurile nedorite.

Obsesii superstițioase

Aceasta este o gândire superstițioasă dusă în exces.

Subiectul este dominat de reguli conform cărora trebuie să facă sau să nu facă anumite lucruri, să pronunțe sau să nu pronunțe anumite cuvinte, să vadă sau să nu vadă anumite lucruri (ex. carcase funebre, cimitire, afișe mortuare), anumite numere sau anumite culori etc. sau nu numărarea obiectelor de un număr precis de ori, repetarea sau nerepetarea anumitor acțiuni de numărul „corect” de ori.

Toate acestea pentru că încălcarea regulilor ar putea fi decisivă pentru deznodământul evenimentelor și poate determina să se întâmple lucruri negative pentru sine sau pentru alții.

Acest efect poate fi evitat doar prin repetarea actului (de exemplu, ștergerea și rescrierea aceluiași cuvânt, gândirea la lucruri pozitive) sau făcând un alt ritual „anti-jinx”.

Ordine și simetrie

Cei care suferă de ea nu tolerează absolut ca obiectele să fie amplasate chiar și în cel mai mic mod dezordonat sau asimetric.

Acest lucru îi dă un sentiment neplăcut de lipsă de armonie și logică.

Cărțile, foile, pixurile, prosoapele, casetele video, CD-urile, hainele din garderobă, farfurii, oale, căni, trebuie să fie perfect aliniate, simetrice și ordonate după o succesiune logică (ex. mărime, culoare etc.).

Când acest lucru nu se întâmplă, acești oameni petrec ore întregi din timpul lor rearanjând și aliniind aceste obiecte, până când se simt complet calmi și mulțumiți.

Tezaurizare/tezaurizare

Este un tip destul de rar de obsesie care îi caracterizează pe cei care tind să păstreze și să acumuleze (și uneori chiar să strângă pe stradă) obiecte nesemnificative și inutile (reviste și ziare vechi, pachete de țigări goale, sticle goale, prosoape de hârtie uzate, de alimente) , din cauza greutății enorme pe care o au în a le arunca.

În zilele noastre această problemă este considerată distinctă de TOC real și ia numele de tulburare de tezaurizare.

O formă particulară de obsesie este cea care se referă la grija excesivă și irațională de a avea o parte defectă sau deformată a corpului cuiva (vezi dismorfofobia).

Tratamentul tulburării obsesiv-compulsive

Psihoterapie pentru TOC

Psihoterapia cognitiv-comportamentală este tratamentul psihoterapeutic de elecție pentru tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive.

Ea, după cum sugerează și numele, constă din două tipuri de psihoterapie care se completează reciproc: psihoterapia comportamentală și psihoterapia cognitivă.

Intervenții comportamentale

Cea mai utilizată tehnică în abordarea comportamentală pentru tratarea TOC este prevenirea expunerii și a răspunsului. A arătat cele mai înalte niveluri de eficacitate.

Expunerea la un stimul care provoacă anxietate se bazează pe faptul că anxietatea și dezgustul tind să scadă spontan după un contact lung cu stimulul în sine.

Astfel, oamenii obsedați de germeni pot fi încurajați să rămână în contact cu obiectele „conțin germeni” (de exemplu, ridicarea de bani) până când anxietatea dispare.

Repetarea expunerii, care trebuie efectuată într-un mod extrem de gradual și tolerabil pentru pacient, permite scăderea anxietății până la dispariția ei completă.

Pentru ca tehnica de expunere să fie mai eficientă pentru tratamentul tulburării obsesiv-compulsive, este necesar ca aceasta să fie însoțită de tehnica de prevenire a răspunsului.

Comportamentele ritualice obișnuite care urmează apariției obsesiei sunt suspendate, sau cel puțin inițial amânate.

Reluând exemplul anterior, persoana cu simptome obsesive legate de germeni este expusă stimulului care provoacă anxietate și i se cere să se forțeze să nu-și îndeplinească ritualul de spălare, așteptând ca anxietatea să dispară spontan.

Pe scurt, este urmat principiul „priviți frica în față și va înceta să vă deranjeze”.

Intervenții cognitive

Psihoterapia cognitivă își propune să vindece TOC prin modificarea unor procese de gândire automate și disfuncționale.

În special, acţionează asupra simţului excesiv de responsabilitate, asupra importanţei excesive atribuite gândurilor, asupra supraevaluării posibilităţii de a-şi controla gândurile şi asupra supraevaluării periculozităţii anxietăţii, care constituie principalele distorsiuni cognitive ale pacienţilor cu TOC. .

Terapie medicamentoasă pentru TOC

Tratamentul farmacologic al tulburării obsesiv compulsive a fost istoric caracterizat prin utilizarea clomipraminei antidepresive triciclice (Anafranil).

Recent, s-a răspândit utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), care, cu o echivalență terapeutică substanțială demonstrată de diverse studii, asociază mai puține efecte secundare.

Pentru a avea un tratament anti-obsesiv eficient al moleculelor antidepresive, liniile directoare sugerează utilizarea de doze apropiate de maximul permis pentru fiecare moleculă.

Poate dura zece până la douăsprezece săptămâni până la obținerea unui răspuns clinic pozitiv.

Un procent de pacienti care poate varia de la 30 la 40% nu raspund la tratamentul farmacologic pentru TOC.

Chiar și pentru pacienții care răspund semnificativ la tratamentul farmacologic, amploarea răspunsului este de obicei incompletă, puțini pacienți urmând să fie complet lipsiți de simptome.

Pentru a obține eficacitatea terapeutică, poate fi indicată combinația de clomipramină și un medicament ISRS, clomipramină administrată intravenos (care s-a dovedit a fi o terapie eficientă pentru tratamentul tratamentului oral obsesiv) sau neuroleptice de ultimă generație, cum ar fi Risperidona (Risperdal). , Belivon), Olanzapină (Zyprexa) și Quietapină (Seroquel).

În orice caz, terapia farmacologică, care nu poate decât să fie de ajutor, trebuie să fie întotdeauna însoțită de terapia cognitiv-comportamentală, o intervenție de primă alegere pentru tratamentul tulburării obsesiv-compulsive.

BIBLIOGRAFIE

Abramowitz, JS, McKay, D. și Storch, E. (2017). Manualul Wiley al tulburărilor obsesiv-compulsive. Wiley-Blackwell

Dèttore, D. (2002). Il perturbo ossessivo-compulsivo. Caracteristici clinice și tehnici de intervenție. Milano: McGraw Hill

Mancini F. (a cura di) (2016). La mente ossessiva. Curare il Disturbo Ossessivo-Compulsivo. Milano: Raffaello Cortina Editore

Melli, G. (2018). Vincere le ossessioni. Capire e affrontare il Disturbo Ossessivo-Compulsivo. Trento: Centro Studi Erickson.

Institutul National de Sanatate Mintala

Wikipedia

Citiți de asemenea

Emergency Live Chiar mai mult... Live: Descărcați noua aplicație gratuită a ziarului dvs. pentru IOS și Android

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC): o privire de ansamblu

Psihozomalizarea credințelor: sindromul de rădăcină

Tulburări de alimentație: corelația dintre stres și obezitate

Tulburările de alimentație la copii: este vina familiei?

Tulburare afectivă sezonieră (TAS), celălalt nume pentru meteoropatie

Depresie, simptome și tratament

Cardiomiopatie ventriculară dreaptă alcoolică și aritmogenă

În viața de zi cu zi: abordarea paranoicului

Tulburarea paranoidă de personalitate: cadru general

Traiectorii de dezvoltare ale tulburării paranoide de personalitate (PDD)

Depresia reactivă: ce este, simptome și tratamente pentru depresia situațională

Cutremur și pierderea controlului: psihologul explică riscurile psihologice ale unui cutremur

Tulburări afective: manie și depresie

Care este diferența dintre anxietate și depresie: să aflăm despre aceste două tulburări mentale răspândite

ALGEE: Descoperirea primului ajutor pentru sănătatea mintală împreună

Salvarea unui pacient cu probleme de sănătate mintală: Protocolul ALGEE

Suport psihologic de bază (BPS) în atacurile de panică și anxietatea acută

Ce este depresia postpartum?

Depresia la vârstnici: cauze, simptome și tratament

Tratarea insomniei la persoanele cu tulburare de consum de alcool

Răul de mașină, transportul la vârsta pediatrică: ce cauze și cum să tratăm răul de mișcare

Psihozomalizarea credințelor: sindromul de rădăcină

Tulburări de alimentație: corelația dintre stres și obezitate

Tulburările de alimentație la copii: este vina familiei?

Sursă

IPSICO

S-ar putea sa-ti placa si