Mastita, diferența dintre puerperală și non-puerperală

Mastita este o patologie inflamatorie foarte frecventă după naștere, în timpul alăptării și se datorează de obicei unei infecții de origine bacteriană.

Această afecțiune modifică aspectul și funcționalitatea sânilor provocând multe neplăceri.

In cazul femeilor care alapteaza este vorba de mastita puerperala, o inflamatie care priveste canalele mamare, canalele care favorizeaza trecerea laptelui matern spre exteriorul sanului, prin mamelon.

Tinde să fie unilateral, afectând câte un sân.

Mastita acută poate apărea și din motive independente de alăptare: în acest caz vorbim de mastita acută non-puerperală.

Mastita acută provoacă durere și febră, dar nu trebuie să limiteze alăptarea, dimpotrivă: s-a demonstrat că femeile trebuie să continue să alăpteze chiar dacă sunt afectate de mastită pentru a favoriza drenajul sânilor și pentru a reduce riscul de răspândire a infecției în zonele învecinate.

Mastita puerperală apare de obicei în primele șase săptămâni după naștere (dar poate apărea și mai târziu, deși mai rar).

Organizația Mondială a Sănătății estimează că incidența mastitei este între 2.6% și 30%, apărând în 80% din cazuri cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani și afectând până la 10% dintre femeile care alăptează (sursa: Mastita – Cauze și Management) .

Vorbim deci despre o patologie frecventă mai ales la femeile care alăptează și care trebuie tratată la timp pentru a evita complicațiile.

Simptomele mastitei

Simptomele mastitei sunt destul de clare și pot speria proaspetele mămici: o zonă a sânului devine foarte sensibilă, fierbinte, dureroasă; această simptomatologie este în general însoțită de febră (în jur de 38.5 °C dar chiar mai mare).

S-ar putea să arate ca o gripă, dar dacă roșeața, durerea și căldura sunt evidente în sâni, atunci înseamnă că laptele care se scurge la mamelon este îngorjat sau blocat.

Această ingurgitare, dacă nu este tratată corespunzător, poate duce la mastita infecțioasă și abcesul mamar.

Mastita se poate agrava în câteva ore și, prin urmare, trebuie tratată imediat.

Pielea, din cauza inflamației, este deosebit de tensionată și provoacă, de asemenea, o senzație de arsură și disconfort la mamă.

În general, această patologie provoacă o senzație de stare generală de rău, așa cum se întâmplă în cazul sindroamelor gripale, însoțită de o senzație de slăbiciune și pierdere a poftei de mâncare, dar principala tulburare este concentrată în sâni și sâni.

Cauzele mastitei

Mastita apare din cauza drenajului insuficient al sânului și a stazei laptelui, rezultând inflamație.

Acest drenaj insuficient poate avea deci două cauze, de natură mecanică sau infecțioasă.

În primul caz, mastita poate fi cauzată de atașarea incorectă a bebelușului de sânul mamei în timpul alăptării (se atașează doar de o porțiune a mamelonului) care poate provoca la rândul său leziuni sau fisuri ale pielii, favorizând astfel o stare de inflamație.

O a doua cauza foarte frecventa este ingurgitarea sanilor, adica obstructia unui canal lactofer care are ca rezultat o stagnare a laptelui care favorizeaza cresterea microorganismelor.

Un drenaj anormal din cauze infecțioase poate apărea și din cauza unei scăderi a apărării imune a femeii, care, fiind mai slabă, este mai predispusă la infecția cu agenți patogeni precum stafilococii, bacteriile cele mai implicate.

Aceste microorganisme, de fapt, se găsesc în mod normal pe piele și pot pătrunde prin mici răni la nivelul sânului (cum se întâmplă în cazul fisurilor) dezvoltând procesul infecțios.

Alți factori care pot favoriza apariția mastitei sunt intervalele lungi între hrăniri/hăpturile rare (moașele sfătuiesc să nu se uite la ceas, mai degrabă să înțeleagă cererile bebelușului), purtarea hainelor prea strâmte în jurul sânului, producția excesivă de lapte și înțărcarea prea repede și prematur.

Diagnostic

Se poate diagnostica mastita prin solicitarea unei vizite de specialitate, in cadrul careia medicul, moasa sau profesionistul in general, printr-un examen obiectiv, analizeaza starea sanului si simptomele evidentiate de pacienta, in general suficiente pentru identificarea mastita.

Este important să se intervină cu o terapie promptă pentru a preveni complicarea mastita cu alte tipuri de tulburări.

Doar rareori sunt necesare teste de laborator și instrumentale, cum ar fi:

  • Ecografia de sân sau mamografie, pentru a diagnostica un abces sau a exclude cancerul de sân.
  • Testul de cultură a laptelui: în cazul unor episoade repetate de mastită, vă permite să determinați cu exactitate ce agent infecțios este responsabil de intervenția cu o terapie antibiotică specifică și corectă.
  • Testele de laborator sau alte proceduri de diagnostic sunt necesare numai dacă mastita nu răspunde la tratament; dacă recidivează; dacă este contractat în spital; dacă femeia raportează alergii la antibiotice normale.
  • Este necesar un diagnostic diferențial dacă mastita nu dispare în 12 ore și chiar se agravează

Dacă da, medicul dumneavoastră poate face teste pentru a detecta sau a exclude:

  • cancer de sân inflamator (o formă gravă de cancer care se prezintă cu simptomele tipice de mastită);
  • Boala Mondor (inflamația venelor de sub pielea peretelui toracic, de obicei secundară unui traumatism local);
  • mastodinie (durere ciclică de sân în absența infecției care crește în perioada premenstruală).

Perioada cea mai critică pentru apariția mastitei sunt primele săptămâni de alăptare

Mama trebuie să fie familiarizată cu modul în care copilul se atașează de sân pentru a evita complicațiile.

Factorii de risc care cresc șansele de apariție a acestei inflamații sunt:

  • atașarea incorectă la mamelon de către nou-născut, care apucă doar o parte a mamelonului și nu întreaga areolă;
  • utilizarea repetată și exclusivă a aceluiași sân pentru mai multe alăptări consecutive, lăsând celălalt sân îngordat;
  • leziuni, cum ar fi fisuri, cauzate de prinderea incorect de a sugarului de mamelon și răni mici ale mameloanului, inclusiv cele datorate folosirii piercing-urilor;
  • utilizarea sutienului sau a îmbrăcămintei prea restrictive pe piept;
  • diabet zaharat și alte boli cronice care slăbesc sistemul imunitar.

Dacă este neglijată, mastita poate evolua spre complicații mai grave, cum ar fi un abces sau o colecție de puroi în glanda mamară.

În aceste cazuri devine necesar să se procedeze cu un tratament chirurgical sau cu aspirație cu ac fin ghidată cu ultrasunete (în cazul unui abces de dimensiuni modeste) sau printr-o incizie chirurgicală cu drenaj (în cazul unui abces mai mare).

terapii

Primul lucru pe care îl poate face o mamă la primele semne de mastită este să continue alăptarea bebelușului începând cu sânul afectat și foarte frecvent pentru a facilita eliminarea blocajelor și a ambuteiajelor.

Dacă durerea interferează (cum se întâmplă adesea) cu procesul de alăptare, mamele pot în schimb să înceapă să alăpteze de la sânul sănătos, trecând la cel dureros pe rând sau se pot ajuta singure cu o pompă de sân și apoi pot continua cu golirea manuală ( chiar si sub dus).

În plus, este necesar să se susțină poziționarea și atașarea la sân, încercând diferite poziții de alăptare, folosind și o pernă pentru susținerea bebelușului (pernele de alăptare sunt modele deosebite concepute special pentru a ajuta mamele care alăptează), în încercarea de a elimina orice blocaj.

Odihna este foarte importantă, așa cum este indicat să aplicați comprese fierbinți înainte de hrănire pentru a stimula fluxul de lapte și să-l răciți cu comprese reci după hrănire pentru a calma durerea și inflamația (răceala are efect antiinflamator).

Medicul poate sugera utilizarea de analgezice pentru a calma durerea și pentru a promova fluxul de lapte, un antiinflamator precum ibuprofenul, de exemplu.

Dacă febra crește sau simptomele nu s-au ameliorat în decurs de 12/24 de ore, se recomandă de obicei antibiotice pentru tratamentul mamitelor, dar este nevoie de unul eficient și compatibil cu alăptarea (trebuie luat doar pe bază de rețetă).

În sfârșit, dacă simptomele mastitei nu dispar în câteva zile, atunci este indicat să solicitați sfatul medicului pentru un diagnostic diferențial mai larg care ar putea confirma prezența bacteriilor rezistente, formarea abceselor sau a altor probleme ale sânilor descrise mai sus.

Prevenirea

Mastita este absolut prevenibilă cu practici corecte de alăptare, deci cu pregătirea corectă a mamei în faza prenatală.

După naștere, mama trebuie să se asigure că bebelușul se atașează corect de sân în timpul alăptării, că sânul este complet golit înainte de a-i oferi pe celălalt și că sânii sunt alternați la fiecare alăptare, în urma alăptării la cererea unei părți a copilului.

In timpul alaptarii este important ca mama sa se hidrateze baut des si ca alimentatia sa sa fie sanatoasa si echilibrata.

De fapt, să nu uităm că multe dintre micile afecțiuni ale copilului alăptat sunt legate de erorile de alimentație ale mamei.

Ca măsură preventivă, mama trebuie să practice igiena corectă a sânilor în timpul sarcinii și alăptării, să spele sânul înainte și după fiecare alăptare de 3-4 ori pe zi cu apă caldă și un săpun delicat, uscând zona cu grijă, să alăpteze dacă este posibil până la înțărcarea naturală. si mai departe si evita sutienele si imbracamintea prea constrictiva pentru san, in favoarea sutienelor confortabile din bumbac, care lasa sanii sa respire.

Citiți de asemenea

Emergency Live Chiar mai mult... Live: Descărcați noua aplicație gratuită a ziarului dvs. pentru IOS și Android

Medicina de gen: Ce este îngorgerea sânilor?

Ecografia abdominală: cum să vă pregătiți pentru examen?

Cancerul de col uterin: importanța prevenirii

Cancerul ovarian, o cercetare interesantă a Universității din Chicago Medicină: Cum să înfometezi celulele canceroase?

Vulvodinia: Care sunt simptomele și cum să o tratezi

Medicina de gen, importanța ecografiei transvaginale

Ce este Vulvodinia? Simptome, diagnostic și tratament: discutați cu expertul

Acumularea de lichid în cavitatea peritoneală: posibile cauze și simptome ale ascitei

Ce îți cauzează durerea abdominală și cum să o tratezi

Varicocel pelvin: ce este și cum să recunoașteți simptomele

Endometrioza poate provoca infertilitate?

Ultrasunete transvaginale: Cum funcționează și de ce este important

Candida Albicans și alte forme de vaginită: simptome, cauze și tratament

Ce este vulvovaginita? Simptome, diagnostic și tratament

Infecții ale tractului urinar: simptome și diagnostic de cistită

Screeningul cancerului de col uterin, THINPrep și testul Papanicolau: Care este diferența?

Histeroscopia diagnostică și operativă: când este necesară?

Tehnici și instrumente pentru efectuarea histeroscopiei

Utilizarea histeroscopiei în ambulatoriu pentru diagnosticul precoce

Prolaps utero-vaginal: Care este tratamentul indicat?

Disfuncția podelei pelvine: ce este și cum să o tratezi

Disfuncția podelei pelvine: factori de risc

Salpingita: cauze și complicații ale acestei inflamații a trompelor uterine

Histerosalpingografia: Pregătirea și utilitatea examenului

Cancerele ginecologice: Ce trebuie să știți pentru a le preveni

Infecții ale mucoasei vezicii urinare: cistita

Colposcopia: ce este?

Colposcopia: Cum să se pregătească, cum se efectuează, când este important

Colposcopie: testul vaginului și al colului uterin

Cancer de col uterin (sau de col uterin): Iată simptomele și tratamentele

Sursă

Bianche Pagina

S-ar putea sa-ti placa si