Vedere scăzută: ce este și când să luați măsuri?
Vederea scăzută se referă la o afecțiune cu capacitate vizuală foarte limitată, o condiție extrem de invalidantă pentru cei care suferă. Cei afectați de vedere scăzută sunt în general bătrânii cu vârste cuprinse între 65 și 84 de ani
Dacă nu este tratată eficient, vederea scăzută ar putea degenera în orbire permanentă parțială sau chiar totală.
Vederea scăzută – împreună cu orbirea funcțională, orbirea legală și orbirea – este una dintre acele boli considerate a fi „deficiență vizuală” și, prin urmare, poate fi clasificată ca fiind severă (cu reziduuri vizuale de cel mult 1/10 în ambii ochi sau în cei mai buni). ochi chiar și cu corecție – reziduu perimetric binocular mai mic de 30%) mediu-sever (cu reziduu vizual de cel mult 2/10 la ambii ochi sau în ochiul mai bun chiar și cu corecție – reziduu perimetric binocular mai mic de 50%), ușoară (reziduu vizual nu mai mult de 3/10 la ambii ochi sau în ochiul mai bun chiar și cu corecție – reziduu perimetric binocular mai mic de 60%).
Care sunt cauzele și factorii de risc ai vederii scăzute?
Vederea scăzută poate fi cauzată de o mare varietate de factori.
Această afecțiune, care, după cum am văzut, afectează în general pacienții vârstnici, vede îmbătrânirea ca principalul său factor de risc: odată cu creșterea în vârstă, cineva este predispus biologic la apariția unor boli care afectează (în special) retina, care reduc drastic acuitatea vizuală.
Prin urmare, în general vorbind, vederea slabă ca „condiție și nu patologie” nu este niciodată un scop în sine, ea se găsește întotdeauna ca efect secundar sau legat de patologii care, în sine, reduc drastic cantitatea și calitatea vederii:
Diabet: o boală sistemică caracterizată prin creșterea zahărului din sânge care, dacă este lăsată netratată, poate duce la reducerea vederii centrale.
Albinism: afecțiune genetică cauzată de absența melanocitelor care poate duce la reducerea vederii centrale.
Glaucom: boală oculară cauzată de obicei de presiunea ridicată a ochilor care în cele din urmă dăunează nervului optic. În stadii avansate poate crea probleme serioase de deficiență de vedere.
Retinita pigmentară: boală genetică care provoacă atrofia receptorilor retinieni.
Anomalii corneene: cataractă, keratoconus etc.
Degenerescența maculară legată de vârstă sau juvenilă: boală care afectează centrul retinei, provocând moartea progresivă a celulelor care o alcătuiesc. Dacă este subestimată duce la o scădere serioasă a vederii, până în punctul de a împiedica efectuarea activităților zilnice de bază.
Îmbătrânirea și senescența structurilor oculare.
Vedere scăzută: cum să recunoașteți simptomele
Principalele simptome pe care o persoană cu deficiențe de vedere le va experimenta în timpul evoluției stării sale sunt scăderea acuității vizuale, care se va revărsa în viața de zi cu zi, cu vedere încețoșată și, în consecință, dificultăți de recunoaștere a lucrurilor sau a oamenilor, dificultate sau incapacitate de a citi, incapacitate. a se uita la televizor, probleme de condus sau incapacitatea totală de a conduce un vehicul în mișcare.
Starea de vedere scăzută duce la severă psihologică suferință pentru cel care suferă din cauza incapacităţii de a efectua o serie întreagă de acţiuni normale de zi cu zi (chiar şi cele banale) care anterior erau luate de la sine înţeles.
Diagnosticarea vederii scăzute
Specialistul responsabil cu tratarea vederii scăzute este medicul oftalmolog, care va testa pacientul pentru acuitatea vizuală de aproape și de departe, eroarea de refracție, sensibilitatea la contrast, viteza de citire, lățimea câmpului vizual, vederea în culori și sensibilitatea la strălucirea bruscă.
Vedere scăzută: cea mai potrivită terapie
În cazul în care analizele anterioare oftalmologul a supus pacientul să fi condus specialistul la un diagnostic de vedere scăzută, pacientul trebuie informat cu privire la posibilitatea ușoară de recuperare chiar parțială a capacității vizuale inițiale.
Metodele corective propuse de medicul oftalmolog vor depinde în esență de două criterii principale: dacă pacientul are acuitate vizuală redusă, se vor folosi ajutoare – optice sau neoptice – pentru mărirea imaginii; dacă pacientul are o reducere a câmpului vizual, se vor folosi ajutoare optice pentru o mărire aparentă a unghiului.
Reducerea acuității vizuale
Atunci când pacientul prezintă o reducere apreciabilă a acuității vizuale, se vor utiliza în general ajutoare optice capabile să mărească imaginile, precum lentilele pozitive.
Reducerea câmpului vizual
Când, în schimb, pacientul prezintă o reducere apreciabilă a câmpului vizual, trebuie să i se acorde instrumente optice capabile să-l mărească, având în vedere că, în general, astfel de instrumente tind să reducă în comun acuitatea vizuală.
Printre instrumentele care trebuie luate în considerare se numără telescopul inversat, prismele, oglinzile cu reflexie totală sau semitransparente și lentilele anamorfice.
Vedere scăzută: reabilitare vizuală
În Italia, până în urmă cu nu mulți ani, nu exista o cultură a reabilitării vizuale.
Această cultură a fost o dezvoltare necesară după ce OMS – în 2010 – a declarat public creșterea continuă și progresivă a cazurilor de vedere slabă nu doar în țara noastră, ci în întreaga lume, ajungând la peste 246 de milioane de cazuri la nivel global.
Această declarație a forțat sistemele de sănătate din toate țările să facă un adevărat salt de credință: nu doar profilaxia și terapia sunt necesare, ci și și mai presus de toate reabilitarea persoanei cu deficiențe de vedere.
O persoană care a dezvoltat o condiție de slabă vedere se trezește catapultată într-o lume care nu-i aparține, plină de dificultăți și pericole pe care nu trebuia să le ia în considerare înainte; o lume în care chiar și cele mai simple acțiuni cotidiene par acum imposibil de realizat.
Din acest motiv, reabilitarea vizuală trebuie să acționeze ca o completare a terapiei vederii, astfel încât să sprijine – și din punct de vedere psihologic – pacientul cu deficiențe de vedere, ajutându-l cu metode personalizate să se adapteze și să se orienteze în lume ca persoană cu deficiențe de vedere.
Citiți de asemenea
Herpes ocular: definiție, cauze, simptome, diagnostic și tratament
Ce este pterigionul ocular și când este necesară intervenția chirurgicală
Detașarea vitroasă: ce este, ce consecințe are
Degenerescența maculară: ce este, simptome, cauze, tratament
Conjunctivita: ce este, simptome și tratament
Cum se vindecă conjunctivita alergică și se reduce semnele clinice: studiul tacrolimus
Conjunctivită bacteriană: cum să gestionezi această boală foarte contagioasă
Conjunctivită alergică: o privire de ansamblu asupra acestei infecții oculare
Keratoconjunctivită: simptome, diagnostic și tratament al acestei inflamații a ochiului
Glaucom: ce este adevărat și ce este fals?
Ce este tonometria oculară și când ar trebui făcută?
Sindromul de ochi uscat: Cum să vă protejați ochii de expunerea la computer
Boli autoimune: nisipul din ochii sindromului Sjögren
Sindromul de ochi uscat: simptome, cauze și remedii
Cum să preveniți uscarea ochilor în timpul iernii: sfaturi
Blefarita: Inflamația pleoapelor
Blefarita: ce este și care sunt cele mai frecvente simptome?
Orzul, o inflamație a ochilor care afectează deopotrivă tinerii și bătrânii
Diplopia: forme, cauze și tratament
Exoftalmie: definiție, simptome, cauze și tratament
Boli oculare, ce este entropionul
Hemianopsia: ce este, boală, simptome, tratament
Boli ale conjunctivei oculare: ce sunt pinguecula și pterigionul și cum să le tratăm